27 decembrie 2014

despre 2014 - avem timp

Sunt perioade, cand, prinsa in valtoarea zilelelor cu “trebuie” sau ocupata sa bifez liste mereu reinnoite, uit ca zilele care trec sunt, de fapt, viata mea, ca fiecare lupta cu mine, cu ceilalti, modeleaza si schimba, lasa urme.

2014 a fost, pentru mine, un astfel de an - ma uit in urma si-mi pare c-am trait 5 ani intr-unul singur...2014 a fost un an greu. Un an plin. Un an frumos. Dar greu. Un an in care am fost fortata sa ma intorc  catre mine, cu luciditate, sa ma cert si sa fac pace cu mine, sa despic si sa caut. Un an in care n-am mai luat totul de-a gata, convinsa ca totul mi se cuvine, dar care m-a invatat sa astept, sa caut samburele acela de rabdare care sa dea roade, intr-o zi.

2014  a fost un an al contradictiilor. Al momentelor de neuitat. Si al momentelor de uitat definitiv. Cel mai intens an, din ultimii 9. Anul in care am invatat sa zambesc, indiferent cat au durut toate. In care am zambit, oricat de greu a fost. In care am si plans, de bucurie sau nu. In care am ramas eu, desi mai putin exuberanta, mai putin extrovertita, mai putin copilaroasa. In care mi s-a confirmat ca, uneori, revenim in acelasi punct de unde am plecat, daca nu ne-am invatat lectiile…

A fost anul in care am cunoscut oameni fabulosi – cu povesti, haz si vorbe de duh, cand era mai multa nevoie de ele. Am noroc de oameni buni in viata mea. De oameni luminosi, intregi, cu personalitate. Care au fost alaturi de mine, chiar cand am fugit de ei.  

In 2014, am avut parte de cele mai spectaculoase ture pe munte:
- Piatra Craiului ramane o poveste, despre frumusete, maretie si cum sa ne depasim limitele;
- Ceahlaul este parte din noi, ne-ntoarcem mereu la el, acasa, mai liberi si mai tineri;
- batranul Macin inca ne atrage, irezistibil, fie ca e verde in primavara sau uscat in toamna fierbinte;
- Vama Veche, ca un rasarit de soare pe malul marii, in acorduri de muzica folk; 

Anul acesta, am trait cele mai faine nopti la foc, sub cerul instelat, in cantec de chitara neostoit. Am invatat ca orice loc e frumos si primitor, daca oamenii de acolo sunt asa si daca iti dai ragazul necesar sa ii cunosti. 

Am invatat cat de pretios e timpul – pe care il primim sau il daruim. O clipa, o ora sau o zi. Nu stim daca se mai intorc sau daca mai exista, undeva in viitor. 

Am invatat sa spun ce simt. 
Sa simt. 
Sa ma bucur. 
Sa tac. 
Sa uit. 
Si sa iert. 
Sa privesc inainte. 
Sa am incredere. 
Si speranta…

Si-mi doresc sa nu le mai uit…

17 decembrie 2014

Zbor de Albatros - 26 ani

"Albatroșii au cea mai mare deschidere a aripilor! În zborul lor își deschid mintea și sufletul, visează și se luptă pentru atingerea idealurilor lor. Pentru ei nimic nu e imposibil. Dintr-o singură bătaie de aripi ajung acolo unde nici nu credeau vreodată, cuceresc cele mai înalte vârfuri și văd dincolo de linia orizontului. Termenul de albatros a devenit unul metaforic, cu trimitere directă la concepte dragi omului, precum libertate, nostalgie, ascensiune spirituală, detaşare, evoluţie şi ascendenţă..."


Numaratoarea a inceput demult...

Alti iubitori de munte, ale caror nume ne sunt nestiute, au infiintat in 1988 un grup de turism montan, cu nume simplu, dar de efect - Albatros - o idee, un sentiment si o aspiraţie. Au trecut de atunci 26 ani, timp in care galateni si nu numai au dus acest nume mai departe, in tara sau in afara ei, cu mandrie, cu drag si cu multa perseverenta (poate intr-o zi se va gasi cineva dintre ei sa scrie si povestea devenirii lor :)

Eu i-am cunoscut in anii din urma, intai la Borca, apoi in Ceahlau, apoi in arsita Deltei, apoi in blandul Macin si apoi am pierdut sirul :) - cine mai sta sa mai numere zilele si noptile din munti, la foc sau pe malul baltii, cand suntem cu totii impreuna ?!

Aniversarea celor 26 ani ai Albatrosilor, la Predeal, ne-a adunat din cele 4 zari (tot Moldova-i fruncea...), la Cabana Poiana Secuilor inca de vineri seara - dupa o zi insorita cu cer senin si un drum lung, via Oituz, unde, recunosc, visam sa gasesc acea cabana, mult cantata de Puiu, calda si primitoare, eventual cu vreun foc pe undeva :)). Am gasit insa, multe surprize faine, oamenii dragi pe care nu-i mai vazusem de ceva vreme, oleaca de racoare, cat sa ne faca sa stam cat mai aproape, sa nu risipim caldura, voie buna si...relaxare :).

Prima seara e, de regula, de dezlegat limbile, de cunoscut oameni, de socializare; cum n-a mai fost concurs si nici program si nici ora de culcare sau de trezit dimineata, am profitat cu totii, am stat de povesti mai mult ca altadata, am facut planuri, pentru anul ce vine, am stat la cantari....pana s-a blocat usa :) - dormitul la comun e intotdeauna cu peripetii, de data asta a fost cu multe hohote de ras, in zori de zi, cand am intrat, cu chiu cu vai, in cabana, pe geam, pîş, pîş, sa nu cumva sa trezim organizatorii, care voiau sa se odihneasca  :)

Sambata, zi cu soare si senin din nou, dupa suflet, cum ar zice unii - in program, plimbare in Cheile Rasnoavei, sa ne facem pofta de somn, de mancare si de altele. Multa zapada, padurea fascinanta ca de fiecare data, drumul usurel si buna dispozitie au facut ziua perfecta – pentru amatorii de senyatii tari, aici se desfasoara activitati de agreement diverse bungee jumping, tiroliana, via ferrata, rapel, camping pe zapada :) sau bulgareala de ocazie – atentie la cei mai buni tintasi, nu se stie niciodata cine te poate nimeri cu un bulgare de zapada bine-facut !

Seara ne-a gasit usor obositi, dar zambind; Surpriza serii a fost sa-i vedem pe albatrosi imbracati la 4 ace, doar era sarbatoare, altfel decat ii stim, dar la fel de frumosi. S-au impartit diplome, insotite de laude pentru activitatea si implicarea celor care duc numele de Albatros mai departe sau de recunostinta pentru cei ce inca le sunt alaturi; suntem mandri posesori ai diplomelor de “cel mai bun prieten Albatros in anul 2014”, pentru Catalin B si diploma pentru ca le-am fost alaturi la toate activitatile din 2014, pentru CET Iacomi ( ceea ce ne “obliga” sa fim tot atat de aproape de voi, si la anul :)). Multe poze, cantece, momente vesele si triste s-au derulat in cateva minute cat a durat ceremonia, simpla si calda – intr-un cuvant, AMINTIRI. Si, ca sa avem ce povesti peste ani, seara a continuat cu o tochitura strasnica, un vin bun  si cantece pentru suflet – de-ajuns sa uitam de frig, de griji sau de nevoi.

Duminica e ziua in care, oricat de bine ne-ar fi, plecam fiecare pe la casele noastre. O bulgareala in plus, daca tot aveam liber la carcoteli, imbratisari si zambete, ceva timp in plus – si lungul drum catre casa, intr-o zi de iarna splendid.

De ce ni-s dragi Albatrosii ? Pentru ca sunt seriosi. Pentru ca te poti baza pe ei si merge alaturi de ei pana-n panzele albe. Pentru ca au idei bune si multa ambitie. Pentru ca sunt talentati. Pentru ca sunt calzi. Si frumosi. Si gata, ca li se urca la cap :) !


La multi ani, Albatros ! Multumim! Zbor inalt si vise implinite !