24 iunie 2014

Rarau - Lira Bucovinei

In ciuda vremii capricioase si a codurilor care au invadat mass-media, in weekendul 20-22 iunie, am raspuns invitatiei prietenilor de la ATE Bucovina, la editia I a Lirei Bucovina. 12 adulti si 6 copii am plecat la drum din Piatra Neamt, cu soare, ploaia ne-a intampinat pe la Gura Humorului, iar la cabana Rarau ne asteptau cam 4 grade. Frigul a fost compensat cu caldura gazdelor. Parea curata nebunie sa intinzi corturile pe o asemenea vreme, dar nu ne-am lasat, am supravietuit, mai cantand, mai glumind, mai visand la vara ce se lasa inca asteptata. Programul liber-ales a decurs firesc, vineri seara canta cine vrea, cat vrea, asculta cine poate si nu e obosit :)

Sambata, aveam de ales...fie stam la cabana, fie infruntam ceata, frigul si ploaia dar ne bucuram de munte. Am ales sa plecam in traseu, spre Varful Giumalau, 1857 m, marcaj banda rosie, circa 3 h dus, insotiti de Sergiu, un salvamontist discret si cumsecade. Daca va place padurea, verdele si linistea, acesta e un traseu pentru voi. Braduti tineri, vegetatie bogata, balti si broscute va vor insoti pana sus, la golul alpin. O data ajunsi in partea superioara, infruntati jnepenii, vantul si ceata. Crucea de pe varf e masiva si impunatoare, ne povesteau baietii de cata munca a fost nevoie pentru construirea ei. Pe varf, ne-am bucurat de soarele generos care a spulberat pentru o vreme norii, lasandu-ne sa admiram privelistea...Raraul si Pietrele Doamnei in departare, Ceahlaul si mai departe, Obcinele Bucovinei, spinari molcome la linia orizontului....

Am coborat in viteza, fiecare in lumea lui, obositi, dar si cu energie, pe care doar drumetiile si natura ne-o daruiesc, cu gandul la ceaiul fierbinte de la cabana - ne asteptau insa alte propuneri de traseu, parte din noi au gasit si explorat Pestera Liliecilor, se putea merge in mina (galeriile recent descoperite) sau pe Pietrele Doamnei.

Impreuna cu copiii, am plecat pe marcaj cruce albastra sa exploram Pietrele Doamnei(1647 m)-vremea a tinut cu noi, se anunta un apus de vis. Formatiuni calcaroase ciudate, stanci masive sau delicate, colturoase sau cu margini rotunjite ti se astern la picioare, ademenitoare si inselatoare, totodata. Piatra da nastere unor culoare perfecte si imposibile, nise intunecoase, crapaturile adanci mi-aduc aminte de cantecul Florentinei Dimulescu "de-ar crapa piatra in patru...." traseele de catarare au nume amuzante, Viagra, Ciocolax, etc, lasand frau liber imaginatiei celor ce le vor incerca. Cu mic cu mare, ajungem in varf, copiii sunt incantati la culme, apusul il ratam, in schimb ne invaluie norii negri. 
Ajungem la cabana plouati dar fericiti, am castigat inca o zi pe munte, alaturi de copiii nostri curajosi si la timp pentru a intra direct in cultural - la propriu, norocul nostru ca n-a fost mare concurenta. Asa spontani n-am fost niciodata, copiii au jucat o mini-sceneta productie proprie, felicitari Adriano pt regie si fetelor pentru interpretare :)

Seara a continuat cu  premierea, supriza si bucuria mea a fost locul I pentru fotografie, de mentionat insa si locul II la cultural, locul III la grafica si caricatura, locul I la general. Ceea ce ne obliga, zic eu, sa fim mai buni si sa ne pregatim mai mult, pentru cea de-a doua editie - sunt convinsa ca se ocupa baietii de asta !

Am avut placerea sa o cunosc si pe mama lui Lucian, o Doamna care e mereu alaturi de ei, inclusiv pe facebook :). Placintele au fost excelente, gogosile si mai si, chitari suficiente, noaptea prea scurta, iar oboseala ne-a trimis la culcare pe furis :). Multumim ATE Bucovina, CALEnDAR pentru invitatie si ospitalitate; sa mai faceti, ca mai venim !

17 iunie 2014

Borca 2014 - pe-un picior de plai...





"Atunci când în sufletul meu furtuna e în toi
Zâmbesc şi mă gândesc la voi
Si până cade bruma pe ale noastre frunţi
Prieteni, ne-ntâlnim în munţi..."




Scriam anul trecut, pe vremea aceasta, ca mai cred inprietenie, in omenia oamenilor asa-zisi de munte, in  onestitate… Cupa de la Borca de anul acesta, organizata de Cet Crucea Talienilor a venit ca o confirmare a asteptarilor mele, nerostite. Sezonul de ploi e la el acasa in luna iunie, asa ca au fost ceva intrebari  legate de starea vremii, in timp ce faceam lista de participanti :)


Vineri seara am ajuns cu mic cu mare la Stejaru, locul ales pentru cupa. Printre picuri de ploaie, am inaugurat cortul nou nout(nu e rezistent la mirosurile din vecinatate:D), ane-am gasit un loc bun la foc si am asteptat ceilalti participanti – sunt unele pasari de noapte, care isi fac aparitia doar la ore mici, se cheama albatrosi si vin de departe…locuiesc in corturi puse doar pe-ntuneric si-l au ca guru pe Nea Ilie :)

Focul de tabara s-a intetit, chitarile au rasunat si mai frumos; gazda locului ne-a omenit cu varf si-ndesat, pana in zori de zi, poeziile s-au strecurat printre cantecele de munte, iar mistretul cu colti de argint a fost stapanul absolut al noptii - cine n-a dormit, stie despre ce vorbesc... :)


Dupa somnul de 2 ore, cafeaua si dorul de duca ne-au pus pe picioare si ne-au trimis la plimbare, printre vai si printre creste, pe dealuri, de un verde imbietor, acoperite cu sanziene si alte flori colorate. Drumetia a avut si o parte delicioasa, casul si urda au fost excelente, cainii de la stana foarte hotarati sa ne tina la distanta; intorsi in tabara, am intrat in “lupta” pentru premii, a fost crosul pentru femei, barbati, veterani si copii, proba de orientare, apoi proba surpriza. Pe care marturisesc ca am ratat-o, am atipit jumatate de ora, timp in care s-a tras cu pusca, cu pistolul, s-au dat in tiroliana sau au pescuit-chinuit rame :).  Seara ne-a gasit nepregatiti pentru cultural, asa ca a trebuit sa improvizam…mai o legatura cu ceapa, mai un chitarist de ocazie, mai un copil scos la inaintare pentru impresie - cumva, cumva, ne-am descurcat, competitia de la acest gen de evenimente presupune umor  si multa voie buna.


Desi poate parea plictisitor, sa faci aceleasi lucruri 2-3 seri la rand, va asigur ca nu-i asa…am stat din nou la foc,  ascultand chitarile, intre prieteni, mai mult tacand decat vorbind si ce bine a fost…!

M-am bucurat ca gazdele au stat de aceasta data cu noi, printre noi, prezente peste tot, i-am simtit mai aproape ca oricand, iar despre ospitalitate…ce sa va spun, decat mergeti si va convingeti singuri, merita ! Un eveniment reusit, care a adunat oameni de departe, desi nedrept de putini pentru cat de frumos a fost. 
Desi nu e loc de odihna, la aceste iesiri, am plecat zambind, cu sufletul impacat si increderea ca se poate, sa fim mai buni, sa fim prieteni, sa daruim-macar un zambet, o vorba buna, o imbratisare…