28 februarie 2014

Scrisoare de ramas bun

"Am păstrat în suflet gânduri, vorbe, glume
Zâmbetul ce iartă plânsetul hain
Am păstrat în minte feţe fără nume
Una câte una, pentru totdeauna
Vremea însă n-am putut s-o ţin"

In drumul meu, adun atatea amintiri, dac-ai sa treci, voi sti sa te adun....fredonez de cateva zile aceasta melodie, usor ritmata, dar trista, ca multe din cantecele pe care le ascult in serile de munte. De mult nu mai scriu pentru mine, evit sa mai astern in cuvinte ganduri sau trairi dosite in colturi de inima (presupunand ca inima e asa colturoasa, incat sa poata ascunde :). Suntem invatati sa ne cenzuram, sa ne controlam emotiile, sa nu ne aratam slabiciunile, sa crestem autocontrolul pana obtinem reactiile "normale" - emotia e confundata si etichetata drept slabiciune, sensibilitatea e o boala incurabila, romantismul, un rau fundamental. 

Si totusi, eu mai scriu scrisori. Eu am curajul (sau inconstienta) sa scriu ce simt. Uneori tacerea e apasatoare. Uneori distanta doare. Desi ambele ne dau sentimentul de siguranta, intr-o lume plina de compromis sau prejudecati. E o urma de egoism in marturisile acestea - eliberarea mea poate insemna impovararea celui caruia i-am impartasit gandurile mele - fara sa-si doreasca asta....Exista "scapare", stergi totul cu buretele si revii la starea dinainte. Inchizi orice cale de comunicare, pentru ca nu te intereseaza sau pentru ca asa e cel mai simplu, ce treaba ai tu cu gandurile mele ?! Nu exista raspuns bun sau potrivit. Nu e loc de raspuns, decat daca...

Mi-era dor sa scriu o scrisoare. Foaia alba, rece si imaculata ma provoaca...sa scot la iveala ce-am mai bun si mai rau, nu e loc de diplomatie si recuzita intre mine si tine. Literele se astern ghiduse si taioase, curgerea lor capata proportii de aparenta drama - cui ii pasa de intunericul din dosul ochilor albastri ? Cand noaptea e adanca si zambetul pierdut; se spulbera misterul, se adanceste golul si ne vom regasi straini, usurati si apasati de vorbe spuse mult prea devreme; Cine stie unde incepe si cum se sfarseste povestea ? Nici nu conteaza

Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Odata scriam scrisori de dragoste....astazi, de ramas bun. Nu ma mai tem de nimic. Am facut pace cu fluturii, nu mai caut linistea, m-as plictisi teribil. Savurez pe indelete indoiala, distanta, ezitarile si uimirea - nemarturisita. Nu e loc de vinovatie, nu e loc de intrebari apasatoare sau raspunsuri silite. E doar libertate intre noi. Pe care o numim, nedrept, singuratate :) ; Glasul tau n-are unde sa ma strige si nu ma va gasi nicaieri - ma-nvalui in uitare si ma acopar de necunoscut (cea mai cuminte fata a lumii :)... Ramas bun.

23 februarie 2014

Bucuriile Zapezii 2014



Lira “Bucuriile Zapezii” din acest an s-a transformat, din motive de primavara venita prea devreme, in bucuria de a fi cu oamenii pe care ii vedem, de regula, doar la aceste intalniri. Desi se anunta mare adunare, lipsa zapezii, distanta sau alte evenimente au mai triat din participanti, asa ca, vineri seara, la  Vila Izvor, ne-am gasit cu Albatrosii plimbareti, abia ajunsi din Chei sau de la Galati, cu prietenii din Bucuresti, Onesti, cu localnici si nu numai. Cum prima seara pare sa fie de pomina, mai mereu, am avut grija sa nu pierdem timpul, am “profitat” ca a fost (iarasi) inflatie de chitaristi si chitari; s-a cantat pana dimineata, la masa, pe hol, in camera; am auzit ca ar fi fost ceva probleme cu linistea si somnul, moldovenii "pasnici" au dat buzna peste somnul linistit al albatrosilor obositi (aparent;), ocazie cu care s-au mai daramat niste bariere - zic eu!


Programul n-a lipsit, am avut probe surpriza, sa cautam zapada si sa facem oameni (sau mutanti) de zapada, bulgareala, orientare distractiva, unde copiii au excelat in a desena harti si a gasi manusile atarnate in cele mai nastrusnice locuri, am avut traseu, pentru cine s-a simtit apt, am avut orientare “distructiva”, doar participantii pot spune cate zgarieturi au adunat, din cauza sarmii ghimpate, in cautarea posturilor :) ; 



Seara ne-a gasit la focul de tabara, fascinant, dar tinandu-ne la distanta… Ne-am amintit ca e concurs, ascultandu-ne vecinii (inclusiv la usa:), cum repetau de zor….Usor tardiv, fiindca avem ceva lacune la aceasta “componenta”, noroc cu Ioana, care a debutat in cariera solo cu Ninsoarea de adio, sau cu Nico si Cata, intr-un duet de nota 10; 
Desi cei 4 chitaristi+ 1(Andreea) s-au intrecut in cantari, oboseala ne-a cam taiat elanul si ne-a trimis la culcare la o ora…indecenta; Mentionez ca a fost pace si liniste la Vila Izvor si s-a dormit in conditii decente, pana dimineata… o dimineata care ne-a adus premii, diplome, imbratisarile si pupaturile traditionale…. 


A mai fost o intalnire. Inca 2 zile castigate, inca 2 nopti calde, inca mai credem in prietenie. Inca e bucurie, dincolo de orice tristete. Inca e iarna, pe alocuri, dar speranta primaverii ne urmeaza pretutindeni. E greu, dar din ce in ce mai frumos. Restul e tacere, dar va fi bine si la vara cald!

10 februarie 2014

Lira Calatorului - mare petrecere mare :)

"Am avut bucurii si tristeti am avut 
In iubire am crezut si sperante-am risipit
Ochi frumosi ne-au privit, inimi calde ne-au iubit
Si prin locuri de popas amintirea ne-a ramas"



Lira Calatorului, aflata la prima editie (ceva imi spune ca vor exista editii viitoare :), a avut loc la Targu Ocna, in perioada 6-9 februarie 2014; cazarea si masa au fost la Hotelul Magura, o locatie primitoare si generoasa; Si…cam atat despre datele tehnice, legate de acest eveniment - restul e poveste, buna dispozitie, cantec si relaxare. Bogdan Ladaru, gazda acestei intalniri, ne-a surprins asa cum nu cred ca s-a asteptat cineva. Fara exagerare, nu pot vorbi despre aceste zile decat la superlativ.

N-a fost o lira obisnuita, n-am avut munte, n-am avut trasee pana la epuizare (si totusi, epuizati ne-am intors :), n-am avut concursuri, dar…nu ne-a lipsit nimic (decat cativa oameni, poate, absenti motivati). Asa ca….mai bine vorbim despre ce am avut si ne-a incarcat bateriile pana la urmatoarea revedere. 
Desi de regula sunt prima care zic “hai sa mergem”, de data aceasta imi propusesem sa stau cuminte acasa, ar fi fost primul weekend fara o iesire, dupa muuulta vreme; dar, n-a fost sa fie, asa ca joi (mai nou, weekendul incepe de joi ;), profitand si de vacanta copiilor, ne-am imbarcat cu mic cu mare in microbuzul lui Iulian, mai multi copii decat adulti, si am ajuns in apus, la Targu Ocna, unde, pana seara tarziu, oaspeti din toata tara au continuat sa ni se alature.

Primirea traditionala, cu un colac apetisant si sare, palinca usor indulcita si zambetele cu subinteles au fost primul semn ca se intampla ceva…. Etajul 3 al hotelului a fost luat in stapanire de Clubul Iacomi, cu 2 mici exceptii (vecinii nostril ne-au cunoscut ulterior, in diminetile cu chitara  lui Puiu). La cina am avut primul “soc”: restaurantul elegant si dichisit ca pentru Revelion ne astepta cu o formatie de nota 10, feluri alese, vin pentru toate gusturile, ring de dans generos, astfel incat, ne-am intrebat din nou, daca suntem la locul potrivit, bocancii si hainele de munte nu se prea asortau cu mediul inconjurator… Seara a continuta cu muzica live, dans, concert CALEnDAR+Piticu (pe care l-am ascultat pt prima data, dar mi-a placut enorm), discutii amicale, chitara pe hol, la etajul 3, pana la ore mici, cantece de dor si munte, cabana, vin si prietenie…

Ziua a doua a fost putin diferita…Plimbarea la salina a fost un bun prilej pentru copii sa se dea in masinute sau leagane, tobogane, etc, sa alerge, sau sa se joace, iar pentru noi sa ne exersam abilitatile pentru tenisul de masa, dar sa si ascultam chitarile nelipsite; Oameni frumosi = o zi frumoasa. “Refacerea” a continuat cu pranz, somn, sanius, cina, dans, voie buna :). Cam plictisitor sa faci aceleasi lucruri 3 zile si nopti la rand, nu ?! Pentru diversitate, ne-a mai (in)cantat Sorin Borzos, Florentina Dimulescu, Piticu, Laurentiu (Calauza 3+1), Puiu - neobosit si cu o bucurie de a canta cum rar am vazut printre chitaristi, la munte.

Ziua a treia a fost dedicata naturii si drumetiei (unii din noi au ales Salina, din nou, pretext pentru joaca si relaxare). In numar mare, insotiti de prietenii de la Focul Viu, Marea Neagra, Petrodava, Excelsior etc, am iesit pe Dealul Magura, am respirat aer primavaratic, am “bifat” Monumentul Eroilor si Manastirea Magura Ocnei si am incercat sa ne dam cu sania (Oana stie….! ). O plimbare necesara, in contextul acestor zile :).

Seara festiva a fost si mai festiva decat celelalte 2, au lipsit doar hainele de gala…Muzica buna, veselie mare, dansuri pe toate genurile de muzica, planuri pentru iesirile viitoare sau pentru proiecteimportante(cum este amenajarea Centrului de agrement de la Rasnov)… chitara pana dimineata, somn circa 2 ore…dar cine mai tine socoteala ?!!! Desi singurul “efort” a fost sa ne simtim bine, Bogdan ne-a si premiat, am primit cu emotie atestatul de “Calator” care ne obliga sa ne ocupam cu seriozitate de acesta pasiune, dar si nelipsitul “drob de sare”.

Ziua de duminica a venit prea devreme si a fost dedicata imbratisarilor, pupaturilor, promisiunilor ca ne vom revedea curand, indiferent pe care munte; ne-am raspandit in cele 4 zari, pe la amiaza, cu soare de jur imprejur, cu sufletul plin de bucuria unor zile de poveste (si tristetea kilogramelor in plus :))). Sunt oameni frumosi oamenii acestia, pe unii dintre ei ii cunosc de putina vreme, dar mi-s dragi, indiferent ca ne vedem in fiecare luna sau o data pe an. 

Desi diferita, aceasta lira a fost impecabil organizata, din punctul meu de vedere, toate felicitarile merg catre Bogdan-Laurentiu Ladaru & comp, ca dovada, o sa avem nevoie de mult timp dupa, sa ne “refacem” :) . Multumesc pentru tot si sa ne vedem cu bine !!!