22 decembrie 2013

Hasmas 21.12.13


Ultima(oare ?!) tura pe acest an a fost mult-asteptatul Hasmas. Dupa multe discutii, am ramas 5 oameni, care, teoretic, nu aveau de facut curatenie/cumparaturi/mancare de Craciun; Am ratat rasaritul, din motive de somn, am inregistrat si o intarziere de 8 minute, la ora stabilita (stim noi cine), dar am ajuns cu bine la Balan, La doi pasi am baut cafeaua si am purces la drum.

Am urcat cu masina pana la intrarea in padure, pentru traseul Balan (865 m) - valea Paraului Fierarilor - Coltul Mestecaniului - Cabana Piatra Singuratica (1504 m); Urcusul abrupt prin padure, pe cararea ingusta, dar circulata, ne-a amintit ca am sarit peste incalzire, mai ales cei care n-au ajuns la sala cu o zi inainte si ne-a "dezumflat" nitel, era prea putina zapada pentru asteptarile noastre. Peisajul promite mult, undeva in vale, intr-o poienita se zareste o cabana de lemn, amintind de piesa lui Mardare, pe care o tot fredonez de ceva vreme; Flori nu e in apele ei, dar nici nu se lasa. Poza de grup nu lipseste, intalnim o stanca asemanatoare Stancii Dochia, pe unde trece si un izvor, pe jumatate inghetat. Vremea tine cu noi, e senin, minus 4 grade, nu bate vantul, nu se aud decat pasii nostri si povestile lui Tony :) Ajungem intr-o zona deschisa, unde ne bucuram de peisaj, apoi urcam panta abrupta care ne reduce la tacere(in sfarsit), imaginandu-ne cum ar zbura saniile la vale, intr-o alta tura(ipotetica);ajungem la Cabana Piatra Singuratica intr-o ora si 35 minute, unde Mosul a lasat deja un bradut gata impodobit, cautam cadourile, dar nu gasim decat 2 tineri ascultand muzica in casti. 
Dupa o masa rapida in pridvorul cabanei(era la fel de cald ca inauntru), plecam spre Piatra Singuratica, unde bate vant aprig, urcam, multumind celor care au facut sufa ajutatoare; Sus, lumea intreaga se vede altfel, uit de toate, inima bate repede, repede, nu mai simt teama, durere sau vreun regret, singurul gand este" eu n-as mai pleca de-aici!". Stiu, mereu imi doresc lucruri imposibile :)


Coboram, e deja 2 jumatate si mai avem un traseu de facut, Cabana Piatra Singuratica (1504 m) – Saua Curmatura – Hasmasul Mare (1792 m) ; conducatori de grup sunt Tony si Stefan, mergem tacuti, poate zarim si animale(sincer, nu-mi doream o intalnire cu ursul, dar curiozitatea e mare); Zapada este din belsug, pe portiunile de jnepenis ne afundam la fiecare pas, a inceput viscolul, lumina scade incetisor. In padure, vedem urme de ras, cosos de munte si urs, sper linistea noastra, nu-s foarte proaspete; Ajunsi pe platou, privim uimiti goana si amestecul norilor gri, albastru si alb, marea alpina de la linia orizontului, brazii albiti de zapada inghetata. Reperul final este creucea metalica montata pe marginea unui abrupt-varful Hasmasul Mare este la circa 100 m spre dreapta; Imortalizam momentul, mai tremuram un pic si ne-ntoarcem, cu ochii dupa culorile calde ale unui apus spectaculos. Undeva,pe o stanca in vale, zarim cateva capre negre, stand la taifas, indiferente la privirile noastre admirative; 


Drumul la-ntoarcere pare mai usor, suntem fiecare cu gandurile lui, intr-o comoda singuratate; am din nou sentimentul ca ma aflu intr-un pustiu colorat, de efemeride in vizita pe taramul interzis, de implinire, dar ma mai apasa zadarnicia preocuparilor marunte, de fiecare zi; E atata lumina si-nca destule umbre

Soarele ne zambeste stralucitor si rece pe pojghita de zapada inghetata, coboram intr-o lumina ce se estompeaza rapid. La ora 17.00 suntem la masina, obositi si fericiti. Poate sa vina Craciunul, bucuria vine din interior si cand te astepti mai putin, satisfactia vine din depasirea limitelor pe care singuri ni le stabilim; 

Visati mai sus, doriti-va mai mult, luptati mai mult, pentru ceea ce va doriti; Credeti in Mos Craciun sau in miracole, un pic de magie n-a facut rau nimanui, niciodata... 

19 decembrie 2013

despre 2013 - daca n-ai amintiri, n-are rost sa-ti spun ca timpul a trecut


Lucrurile pe care nu le spui se pierd.
Imbratisarea pe care nu o daruiesti se preschimba in 2 brate goale, fara sens.  
Zambetul  care nu se vede e degeaba…

Imi place sa  cred ca sunt o persoana organizata si “functionez” pe baza de planuri si  liste, plus impulsul de moment,asa ca  nu pot sa nu trag linie, la sfarsit de an, pentru a-mi “masura” visele si a-mi “numara” amintirile pe 2013.
Anul 2013 a inceput abrupt, cu desfiintarea agentiei unde lucram si muuult timp liber J;  de care am profitat din plin, pentru mine, pentru Ioana, pentru lucrurile care-mi plac. Anul 2013 a fost anul  drumurilor, am depasit orice record personal, incepand din februarie, am avut cel putin 2-3 iesiri/luna, in judet sau in tara. Am stat mult cu Ioana, a mers cu mine aproape peste tot, se pare ca am urmas de nadejde, ii place cel putin la fel de mult sa calatoreasca; O realizare pe care am amanat-o mult timp, este agentia  mea de turism pe care am reusit sa o deschid  anul acesta si care este o continua provocare.

In aprilie, am ajuns in Tunisia, un loc la care visam de ceva vreme; despre fascinatia desertului, am scris la vremea aceea, va invit sa vizitati aceasta tara, o sa va uimeasca, fara indoiala;

Am participat, alaturi de colegii de la club, la competitii, la cupe si trofee, unde am  invatat ca putem fi mai buni de-atat, daca depasim zona de confort personal, daca punem si un strop de suflet, putem face lucruri si intamplari frumoase. Ne-am dat cu sania la Izvoru Muresului, am mers la Borca, am batut Toaca, alaturi de Andrei, am plantat copacei in luna padurii si nu numai, am batut cararile Ceahlaului, cu scop si de placere, am revazut Delta (cam pe fuga), ne-am improspatat sufletul la malul marii, in noptile senine la Folk You, am vazut Piramida de pe 6 august, pe varful Toaca, pentru prima data…m-am re-indragostit de munte, pe cararile Pietrei Craiului, am ratat Bucegii, din cauza ploii care ne-a hartuit toata vara, dar am revazut Macinul sfatos si usor imbatranit; Am gustat din Calimani, intr-o tura scurta si cam inghetata, atat cat sa mai vrem J . Pentru weekend avem programata o tura de Hasmas, sa vedem daca ne iese;

Oamenii au fost, pentru mine, marele castig al acestui an; necunoscuti sau prieteni, amici sau oameni pe care i-am reintalnit dupa multi ani, mi-au daruit mai mult decat am sperat; momente, zambete, cantec sau voie buna, lacrimi sau pareri de rau, o vorba calda sau o tacere adanca, toate sunt parte din “comoara” mea, din acest an;

Momentul meu de gratie a fost intr-o noapte spre zi, cand, la un foc de tabara ce nu s-a mai stins, am asteptat rasaritul in acorduri de chitara, pe malul lacului Parches, alaturi de oameni dragi, treji sau nu;  n-am destule cuvinte sa va spun, nici nu trebuie, ati putea doar incerca Au fost si zile mai putin luminoase sau amintiri mai gri; inca mai lupt cu ceva “monstruleti”, dar simt ca pacea aceea pe care o doresc e aproape; Linistea n-o mai astept, pt ca m-as plictisi cu siguranta J ; Recunostinta insa, simt in fiecare zi;

Si fiindca “bilantul” meu pe 2013 e pozitiv, ce pot sa fac decat sa imi doresc  mai mult si mai bine pentru la anu’ J ? Ceea ce va doresc si voua J

2 decembrie 2013

Focul Viu - 18 ani

Anul acesta a fost unul plin pentru mine si colegii mei, drumuri mai mici sau mai mari, cupe, trofee sau lire, am folosit orice pretext pentru a ne aduna impreuna si a ne bucura de revedere. Desi aveam alte planuri pentru acest weekend, m-am lasat dusa de val si am facut bagajele pentru Lira Vranceana, organizata de Add Focul Viu Focsani, in localitatea Gresu. 
Am pornit sambata dimineata la drum, cu gandul ca in maxim 4 ore ajungem, la timp pentru traseul anuntat in Cheile Tisitei. Sa mai adaug si ca masina mea a renuntat sa mai dea caldura, s-o fi gandit ca avem destula caldura sufleteasca.....Cum planul de-acasa nu se prea potriveste cu cel de pe drum, si cum Gps-ul lui Nicusor nu e compatibil cu hartile din telefonul meu, am ajuns (mergand pe incredere in Gps-ul meu) la Soveja ! Faina statiune de munte, in paragina ca multe altele, aproape parasita, n-am vazut suflet de om, sa intrebam si noi incotro :); 
Asa ca am urmat instructiunile si am intrat pe drumul inchis Soveja-Lepsa, dand dovada de destula inconstienta (suna mai bine daca-i spun spirit de aventura :D), in masina fiind 3 femei si 2 copii :); Toate bune si frumoase, pana am inceput sa urcam... drumul cu gropi, frunze, crengi, copaci hacuiti, curbe, zapada proaspat cazuta, gheata pe saturate, semnal la telefon ioc :) ; Long story short, am ajuns la Lepsa, unde am rasuflat usurate; La Gresu, ne astepta Nicusor, toti ceilalti fiind plecati deja in traseu, nu am intarziat decat vreo ora jumatate fata de estimarea initiala.

Dupa cazare, masa si planuri, ne-a luat in primire Fane, de la Focul Viu, hotarat sa ne arate tot ce e de vazut in zona: Cascada Putnei, la care am ajuns tot pe 4 roti, Cheile Tisitei, Manastirea etc; In Chei am facut o plimbare scurta, pentru fotografii, ne-am intalnit cu grupul care se intorcea deja, am inghetat bine, fetele au ascultat fascinate povestile lui Fane despre animale; M-a surprins salbaticia zonei (desi am vazut prea putin, promitandu-ne sa revenim, pentru o tura completa), cenusiul padurii, copacii cu forme contorsionate in lupta cu stanca;

Manastirea adaposteste o icoana veche din 1584, primita de le Ierusalim si e situata in afara localitatii Lepsa,  pe un versant, oferind un loc propice meditatiei si celor care cauta un moment de liniste;

Cum ziua era "compromisa", o oprire in plus n-a mai contat, am invadat casa unui prieten de-a lui Fane, unde am fost primiti cu saramaura de peste si mamaliguta calda (sarumana pentru masa), foarte binevenite la ora aceea; Seara ne-a gasit incalziti, cu chef de cantec si voie buna;

Prietenii de la Focul Viu s-au pregatit exemplar pentru cele 2 seri la pensiunea Flora; desi am ratat prima seara, din motive obiective, colegii nostri pot confirma ca distractia a fost completa, noaptea foarte scurta, cantecele lui Puiu au incalzit noaptea geroasa de noiembrie si au alungat spiritele ostile ce bantuie noaptea sfantului Andrei :)
Am participat la jocuri de cabana, ne-am "luptat" pe scaune, pe schiuri, am vizionat materiale interesante ale fostilor Sinistrati, ale celor de la Nemiram Onesti sau Iacomi Piatra Neamt; Testul increderii a fost trecut cu brio de unii dintre noi, mai curajosi, care au incercat aruncarea de pe masa, fiind prinsi fara ezitare; Seara a inceput si s-a sfarsit cu cantece de munte, ne-a alungat la culcare doar gandul ca a doua zi unii mai trebuiau sa si conduca(ce bine-i inteleg acum pe bietii soferi :)); Printre ingredientele serii as mai adauga vinul fiert, cafeaua fierbinte, scrumbia cu ceapa, colacul copt in casa, nelipsita tuica :D ;

Duminica ne-am luat la revedere, nu inainte de a "gusta" din toate surprizele pregatite: Tombola, care a iscat isterie printre participanti, s-a lasat cu "bataie" pe hartia igienica, chibriturile(vitale la munte, de altfel), umbrele, izoprene, cani termo, bete de trekking etc; pana la urma toata lumea a fost multumita, fetele noastre au primit in grija cei 2 ursuleti raniti si bandajati de Fane :); Premierea a fost de fapt ocazia de a ne strange mainile, de a ne multumi reciproc pentru prezenta si implicare, de a primi cate o inima simbolica (foarte faina ideea); Am cantat imnul, ne-am reinnoit "juramintele" de prietenie, pana la urmatoarea revedere si, cu lacrimi in ochi (stim noi cine :), am facut cale-ntoarsa; 

As vrea sa scriu si despre cele mai putin bune...dar daca n-au fost, ce sa scriu ?! Mi-a parut rau ca nu am facut traseul initial propus de organizatori, ca am gresit drumul (dar am mai capatat ceva experienta :D), ca n-am plecat de vineri seara(din motive obiective)etc etc; Peste toate, am avut ocazia si timpul sa stam mai mult impreuna, de vorba, sa ne cunoastem altfel decat pe munte, m-am convins, o data in plus, ca suntem pe aceeasi lungime de unda, ca oamenii sunt cei care conteaza, si ca pentru astfel de oameni, nici un drum nu-i prea lung, ca se pot face lucruri frumoase, daca se lucreaza in echipa(felicitari sincere organizatorilor) si se trece peste divergentele de opinie in favoarea interesului comun; Multumim, Focul Viu, La multi ani si speram sa ne revedem si la aniversarea a 50 ani :)