23 octombrie 2012

Cheile Sugaului - Pestera Tunel si Munticelu( destinatii de weekend)


Toamna aceasta a fost si inca este generoasa cu noi, iubitorii de drumetii. N-am ratat ocazia unei “escapade” de duminica, ne-am strans cativa prieteni, mici si mari, mai vechi si mai noi si impreuna am purces catre Cheile Sugaului, destinatia fiind Pestera Munticelu. Am lasat masinile la intrarea in Cheile Bicazului, pe partea dreapta, unde este locul de intrare in Cheile Sugaului-Munticelu( aici gasim si poarta de lemn cu panoul informativ referitor la aceasta rezervatie). Am urcat plini de entuziasm si relaxati pe cararea ce intalneste  Cabana Ecolog si se continua avand pe partea dreapta creasta Piatra Glodului, prin valea  plina de grohotis. Peisajul montan  colturos, deosebit, format din creste si tancuri cu forme ciudate, cu pete de culoare datorate toamnei aurii ne-a umplut cardurile la aparatele foto; 
Pe traseu, undeva in partea superioara a valcelei, pe partea dreapta a aparut o crapatura in creasta Piatra Glodului, locul unde, aveam sa aflam cat de repede, se afla intrarea in Pestera Tunel, aceasta fiind  “surpriza” zilei de duminica :);
Asa cum am aflat ulterior, aceasta este denumita de localnici si Pestera Sura Glodului,  este  un tunel sapat in masivul de piatra, bolovani uriasi de piatra s-au desprins in urma unui cataclism si au format aceasta trecatoare prin stanca, iar intrarea in pestera se face doar escaladandu-i…. ceea ce am si facut, cu greu, cu ajutor, pe funie, cu mic si mare … un pic de adrenalina pentru Gabi, ce ne-a insotit pentru prima data si mai are si frica de inaltime :). 
Dupa pauze lungi si dese, am ajuns si la Pestera Munticelu, considerata cea mai importanta din Moldova, din punct de vedere stiintific dar si peisagistic(se mai numeste si Pestera Ghiocelu). Nu-mi amintesc sa mai fi vizitat vreo pestera(cel putin nu asa spectaculoasa), asa ca am considerat-o “prima data”.

Intrarea in pestera este ascunsa la baza unui perete de calcar, este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care ne-a condus intr-o sala mare, lunga de circa 30 de metri si inalta de 4-5 metri.( lungime  pesterii este de circa 120 m). Pe mine m-au  impresionat stalactitele si stalagmitele, tavanul pare sa “picure” in lumanari mici, din pacate afumate de cei care au explorat-o insotiti de torte….am vazut, tot pentru prima data, lilieci, agatati de tavan, ce-si faceau linistiti siesta :)

O descriere amanuntita a pesterii gasiti aici “ In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate. Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si citeva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmite” .

Ce am remarcat este degradarea accentuata a pesterii, peretii sunt in mare parte afumati, inscriptionati, cei care au trecut pe aici au tinut mortis sa lase urme… Nu este electrificata, nu este amenajata pentru vizite  organizate, de aceea cred ca ar fi utila prezenta unui ghid sau organizarea de tururi, vizite supravegheate, pentru conservarea in stare cat mai buna a acestei zone.

Coborarea a fost si mai spectaculoasa, pe dealuri colorate, unde am gasit branduse de munte, in toata splendoarea lor, in dreapta am avut peretele de stanca, in stanga, vai si dealuri, mangaiate de toamna aceasta molcoma. Vom reveni, cu siguranta, pentru ca trupa n-a fost completa si mai sunt destule locuri de vazut si imortalizat….


13 octombrie 2012

Tudor Gheorghe - Nu se poate cu de toate !

Aseara am fost la concertul lui Tudor Gheorghe- Cu de toate nu se poate; un eveniment, pentru oraselul nostru de provincie, care a umplut sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor; Concert e impropriu spus, pentru ca a fost de fapt un spectacol de muzica, satira si umor, impletite cu poezia prea putin cunoscuta a lui Caragiale, acordurile fermecatoare ale orchestrei "Iunion" din spatele maestrului si verva nelipsita a Domnului Tudor Gheorghe; 

Am ras, pe alocuri amar, pentru ca versurile si situatiile lui Caragiale sunt foarte actuale, iar ironia fina si satira taioasa pe ici pe colo a maestrului a atins subiecte dureroase...parlamentari, guvern presedentie, hotie, marlanie, tupeu, pitipoace..... Am asistat la o lectie de literatura si istorie; am ascultat muzica greceasca, lautareasca, vals....a fost o invitatie la spectacol pe principiul "haideti sa radem, ca, daca nu, ne ia dracu!!!" Orchestra care l-a acompaniat a fost "Iunion", iar "consultantul" lui a fost Marius Hristescu, un articol interesant aici ; 
Mi-a ramas in minte o "zicere", despre justitia din ziua de azi: "justitia- era pe cand nu se vedea, azi, o vedem si nu e"!!! A fost o seara deosebita, prea scurta pentru energia si verva cu care ne incanta Tudor Gheorghe, in fiecare spectacol...

Tudor Gheorghe va reveni in Piatra Neamt pe 19 decembrie, orele 19.00, cu spectacolul DEGEABA!. 

8 octombrie 2012

Toamna in Ceahlau

In primul weekend din octombrie a fost organizata, impreuna cu cei de la club o iesire de 2 zile, ce a inclus traseu, o noapte de cazare la cabana Dochia si o actiune de igienizare traseu montan, in colaborare cu Parcul National Ceahlau. Am plecat sambata dimineata, in grup mare, din Izvorul Muntelui, cu copii, catel si purcel (nu chiar:D), rucsacii grei dandu-ne destula bataie de cap, din cauza lipsei de antrenament si aici vorbesc doar pentru mine, sper doar ca nu m-am plans prea mult :))

Am ales pentru urcare Traseul Izvorul Muntelui (797 m)- Stanca Dochiei (1185m)- Jgheabul cu Hotar– Cabana Dochia (1750m), marcat cu triunghi albastru, timp de parcurs 4 ore; noi am depasit acest timp cu 15 min, poate si din cauza pauzelor de respiratie, pentru fotografii sau alimentare apa, cafea etc. Nu am mai urcat pe acest traseu de circa 7 ani, nu mi s-a parut foarte dificil, in schimb mi s-a parut spectaculos, 90% din pozele din acest weekend sunt peisaje, cu pietre, copaci, culoare, stanci in diverse combinatii, mai putin oameni, ceea ce e mare lucru pentru mine :)
Toamna e anotimpul meu de suflet, nicicand nu ma satur sa-i admir culorile, iar covoarele de frunze ce ti se astern inaintea ochilor in luna octombrie ofera un spectacol de neuitat!
Peste noapte, am ramas la cabana Dochia, am socializat cu un alt grup, din alt colt de tara, am cantat, am ras, am discutat pana in zori de zi, a lipsit doar chitara, din pacate, de aceasta data, am avut chitarist, dar fara instrument :D

Am admirat apusul, la Schit, o mare de culori si multa caldura, in frigul ce se asterne inevitabil, in varf de munte…Dimineata, rasaritul ne-a gasit in fata cabanei, cu aparatele foto si camera pregatite, avizi sa “furam” o raza de soare, un strop de culoare si stralucire….
Cafeaua in varf de munte e cea mai buna, la fel o ciorba fierbinte, dupa cateva ore de urcus; am fost de cateva ori la Dochia, in trecut, spre uimirea mea, de aceasta data a fost ca prima data…toate amintirile legate de acest loc s-au sters, o data cu altele, din aceeasi perioada; am dormit putin si bine, a fost destul de racoare, dar dimineata ne-a gasit voiosi si dornici de miscare:  aveam treaba !

Asa cum se stabilise de cu seara, la sedinta tehnica, am luat parte la actiunea de igienizare a traseului Poiana Maicilor (Cabana Dochia - Piatra Lată a Ghedeonului- Claile lui Miron- Poiana Maicilor), marcaj banda rosie, timp de parcurs 4-5 ore), urmare a parteneriatului intre Parcul National Ceahlau si Clubul Ecoturistic Doctor Iacomi; au participat membri activi, simpatizanti si viitori membri, de la copii de 4 ani la cei de  varsta a treia; copiii au fost cea mai mare surpriza, au fost plini de entuziasm, au alergat pe carari, au cantat, s-au bucurat de aerul curat si natura, au rezistat eroic si au decis ca vor mai merge (si maine, daca e posibil :);

Am cules pet-uri, folii de plastic, sticle, pachete de tigari si tot felul de mizerii, lasate de turisti inconstienti sau nepasatori, cativa saci… ce mi s-a parut cel mai neplacut este ca, desi  le lasa in urma (curios ca le lasa goale, dupa ce le-au carat pline in traseu), nu le-ar lasa la vedere, ci le dosesc, sub crengi, sub copaci sau le arunca cat mai departe de carari, pe principiul ”ce nu se vede, nu exista”, parca pentru a face cat mai dificila sarcina celor care curata in urma…..
A fost frumos, a fost obositor, a fost interesant sa fim impreuna, cateva generatii;  ne-am convins o data in plus ca se poate, ca suntem inconjurati de oameni frumosi si ca poate fi armonie, poate fi voie buna, se pot intampla lucruri frumoase! Depinde doar de noi…

Cateva impresii din media locala ref la actiunea noastra:
- Ziarul de Piatra Neamt
- Realitatea de Neamt
- Aparitia la TVR IASI in cadrul emisiunii matinale a Nicoletei
- Aparitia la EST TV, post de televiziune local, a Nicoletei si Narcisei :)
- Filmuletul lui Adi, prezent pe Youtube :)