24 septembrie 2012

Leonad Cohen, o seara de vis

Concertul Leonard Cohen e pe lista mea de dorinte din 2009, cand, desi eram, in Bucuresti, nu mi-am permis un bilet; asa ca, anul acesta am cumparat biletele in prima zi cand a fost anuntata revenirea lui in Romania, in promovarea albumului ”Old ideas”, fara sa stau pe ganduri.

Desi  ora de incepere de pe bilet era 20.30, am primit pe email informarea conform careia concertul va incepe la orele 20.00, asa ca la 19.30 eram déjà  cuminte pe locurile (blamate, inutil, vizibilitatea a fost foarte buna) din sectorul C. La 19.50 am fost anuntati ca spectacolul va incepe in 10 min, fiind timp suficient pentru toti cei care inca se perindau, pe la chioscuri, sa-si ocupe locurile; lucru care nu s-a intamplat, fireste, astfel incat la 20.00 fix, cand Leonard Cohen a intrat pe scena, in acordurile melodiei” Dance me to  the end of love”, s-a declansat marea imbulzeala, spectatori cu bratele pline de popcorn, hotdog si bere au inceput sa alerge si sa se imbranceasca in cautarea locurilor….Culmea, la o ora dupa inceperea concertului, am vazut oameni cautandu-si locurile, ridicand un rand intreg in picioare, pentru a ajunge la locurile de pe bilet….sau, mergand sa-si cumpere cate ceva de mancare, de baut,  apoi defiland prin fata celor care voiau doar sa se bucure de muzica si poezie….cum e posibil asa ceva ????

Trecand la cele frumoase….a fost o seara de vis… concertul a durat 3h 30 minute, cu o pauza de 20 minute; am ascultat vrajiti, fara sa simtim frigul, subjugati, melodii mai vechi si mai noi: Dance Me to the End of Love, The Future, Bird on the Wire, Everybody Knows, Who By Fire, Darkness, Sisters of Mercy, Amen, Come Healing, In My Secret Life, Going Home, Waiting For the Miracle şi I Can't Forget, Tower of Song, Night Comes On, Suzanne, Heart With No Companion, The Gypsy's Wife, The Partisan, Democracy, Hallelujah, I'm Your Man şi Take This Waltz;

Imbracat la costum, cu cravata si palarie negre, prezenta impunatoare si eleganta, Leonard Cohen a cantat cu pasiune, impecabil, fara pauze prea lungi, a glumit (I didn't come (to Bucharest) to fool you"), a multumit spectatorilor in genunchi, a fascinat prin modestie si vocea sa patrunzatoare, acest "lazy bastard, living in a suit", a fost perfect, carismatic si cuceritor, ne-a  oferit o seara magica, vesela  si incarcata de o dulce  melancolie…

In partea a doua a concertului, spre final, am ascultat surorile Webb, ca voci principale in piesa Coming Back to You, Sharon Robinson cu Alexandra Leaving ,  violonistul Alexandru Bublitchi, din republica Moldova, care si-a facut simtita prezenta pe toata durata concertului, impresionant, Javier Mas, cu  chitara si lauta lui. Lenard Cohen i-a ascultat si el, cu palaria in mana, in dreptul inimii, o imagine emotionanta…

Apoi ne-a spus sa conducem cu prudenta spre casa si sa petrecem timp alaturi de cei dragi, dar sa nu uitam faptul ca binecuvantarile pot veni si in singuratate… "And you'll be hearing from me baby, long after I'm gone" …

Multumim, Leonard Cohen, pentru o seara de vis, pe care nu o voi uita prea curand… 

21 septembrie 2012

daca e vineri, e poezie


 In fiecare zi,  Romulus Vulpescu

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare

17 septembrie 2012

MACIN- Trofeul pentru Prieteni

Trofeul pentru Prieteni, organizat de nea’ Ilie Dragan, in muntii Macin a fost un o tura de munte de 3 zile si in acelasi timp, concurs de orientare turistica; a fost o ocazie sa ne reintalnim cu Albatrosii, cu cei de la Reactiv Galati, sa urcam pe munte, sa cantam si sa ascultam povesti de la veteranii muntelui, sa stam la foc si sa ascultam chitarile…
Muntii Macinului au fost pentru mine o maaare surpriza…am tot citit in ultimul timp articole sau jurnale despre ture in aceasta zona, dar o oarecare neincredere si  blazare ma facea sa spun ”ei, ce fel de munte e asta, la 467 m o fi vreun deal cu nume de munte, etc “; Mea culpa, nu e deloc asa!

Dupa drumul Piatra Neamt-Macin (cu ocolire la Luncavita :)), o noapte lunga la focul de tabara, acompaniati de cantece vesele sau triste si multa voie buna, 2 ore jumatate de somn, am plecat in traseu, cu tot cu indoiala, in rucsac…
O data ajunsi la Fantana de leac si dupa primul urcus mai abrupt, ne-a pierit zambetul de pe buze, pentru a lasa loc unui "wow" sincer si gafait… multa lume, pareri impartite, caldura mare, apa bauta pe jumatate dupa prima jumatate de ora (amatori si superficiali :)…);  
pas cu pas, am admirat peisaje spectaculoase, formaţiuni granitice uriase, stanci semete, rotunjite sau izolate, cu forme si asezari ciudate, o panorama unica asupra Depresiunii Macin, Dunarii, Depresiunii Luncaviţa.
Nu dau eu detalii tehnice despre traseu, durata, puncte de reper, nu sunt in masura, nu ma pricep, recunosc, pentru mine sunt importante experienta in sine, emotia si senzatiile, oamenii si prilejul care ne aduce impreuna; Am batut cararile de la 10 jumatate pana la 16.30, cand am revenit in tabara, fara sa simt oboseala sau sa spun “nu mai pot”, ci “mai vreau!”, ceea ce pentru mine este un record, dupa atatia ani de “leneveala”. Am resimtit insa din plin lipsa apei (luasem doar o sticla de 2l, la plecare, din care jumatate s-a baut in prima jumatate de ora…), nestiind cat mai avem pana ajungem la vreun potential  izvor sau in tabara…. noroc cu proba de alpinism, la care a participat Bill, am imprumutat apa de la aceeasi Albatrosi, care aveau un bidon ! Multumim, Cosmin si Rares;

La un moment dat, am parasit marcajul si am vrut sa coboram pe de-a dreptul, tabara era peste piscul din fata, ramasesem in 3, cu Nico si Bill….am coborat pana am ajuns la un desis de paducel, tepos si neprimitor, am reusit sa trecem de el, cu greu, in pasul piticului si taras….am ajuns la o padurice stufoasa  si intunecoasa, a trebuit sa ne strecuram printre crengi si arbusti…pana am ajuns la un grohotis de stanci rupte si adunate de apa…ne-am catarat vrand nevrand, nu era drum de intors si trebuia sa ajungem in tabara; mi-am amintit cu ocazia asta de ce scria Tibi la un moment dat, despre potecile ascunse si dorinta de ate refugia, departe de tot si de toate…(desi, pentru el, Macinul e acasa…)
Nu va spun cate zgarieturi am adunat, e tot greseala mea, Tibi ne avertizase sa ne luam pantaloni lungi, dar am aflat de asta abia la intoarcere; si, am mai invatat ceva, sa nu mai rup florile, mai ales ca nu le cunosc si pot fi specii rare sau protejate (desi  intentia era sa fac un gest frumos, morala mi-a prins bine :) 

Seara de dupa a fost la fel de frumoasa, am avut si probele de la cultural, premierea de rigoare, momente  vesele, cantec si emotii pe masura; ne-a alungat doar vantul care s-a starnit in miez de noapte si care a adus ploaia…dupa noi, potopul ;

A fost frumos….a fost cald si soare…am simtit arsura arsitei si caldura prieteniei…am ras si am lacrimat (din cauza fumului), am uitat de griji si de problemele de acasa… depinde doar de mine ce aleg sa fac cu timpul meu, cum ma bucur de si cu oamenii pe care nu stiu prin ce miracol i-am cunoscut;  m-am incarcat cu energie pozitiva, optimism si voie buna, cat sa pot zambi in toamna rece de la noi; sunt norocoasa ca am prieteni si le multumesc celor care au tras de mine sa ma ia, inclusiv din pat, pe munte :)

8 septembrie 2012

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

...........................................
Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi is puri.
Câtă deznadejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

..................................................
(DANS, Nicolae Labis)

2 septembrie 2012

de-ale mele (concediu)

A venit, a trecut concediul...
Am "bifat" ce aveam planificat, m-am intors mai obosita decat am plecat :), si, a venit deja toamna...au fost 10 zile "curate", cu soare, vant, nor si stropi de ploaie; 
am regasit-o pe prietena mea, dupa ani de zile bine, zambind, usor relaxata in fata greutatilor care nu o ocolesc; finuta mea, o dulceata de copil, isteata si vorbareata cum doar oltenii pot fi :) ;
am gasit bunatate in stare pura, oamenii acestia sunt uimitori....nu a plouat in acea zona de la Rusalii, raul din sat a a secat, animalele nu mai au ce manca pe camp, la Sf Marie, 15 august, se culegea porumbul, lucru care nu s-a mai intamplat de ani de zile.. si totusi, cand ajung acolo, ma intampina cu tot ceea ce au, nu stiu ce sa-mi mai dea, ar fi in stare sa-ti puna la dispozitie si sufletul, mereu simt ca ma intorc "acasa"; Multumesc!
Morala: nu e important ce ai, ci sa ai cu cine sa imparti, ceea ce ai!

Am ales si anul acesta, Marea Neagra bulgareasca, din mai multe consideratii, care nu sunt f importante; am avut liniste, am avut relaxare si odihna, am avut o mare fabuloasa, am "suprins-o" in sute de ipostaze si poze; am avut soare arzator, valuri line sau furioase, vant si furtuna de nisip, o ploaie repede de vara, care a maturat plaja, nori spumosi si imbufnati, am avut muntele aproape, am vazut Nessebar-ul din fuga(singurul regret, de altfel), am ascultat muzica valurilor dimineata pe plaja pustie; nu am avut acel Rasarit de soare pe care il asteptam, din motive "obiectice"(ma pufneste si rasul, cand imi amintesc); hotelul e situat intr-un golf, langa Nessebar, iar soarele rasarea undeva in spatele muntilor ce strajuiesc golful si peninsula respectiva, asa ca, in timp ce il asteptam cuminte pe Domnul Soare sa rasara, dumnealui radea cu gura pana la urechi, stralucind voios printre copaci si stanci....
Morala: Un pic mai multa informatie(si geografie) nu strica, niciodata!

Abia intoarsa din concediu, am ajuns la nunta :)
nu sunt fan al acestui fel de evenimente, uneri imi repugna veselia usor fortata a unui grup imens de oameni care sarbatoresc si barfesc pe cei 2 miri care s-au dat peste cap sa le faca pe plac nuntasilor si nu numai....
nunta aceasta a fost o ocazie de (re)intalnire cu familia reunita, matusi unchi, veri si verisoare, lucru care se intampla cam o data la muuuulti ani; a fost amuzant, am ras cum n-am mai ras de mult timp, am dansat, a fost muzica buna, pe toate gusturile, m-am bucurat de companie si am mai petrecut ceva timp cu ai mei; 
O data in plus, mi s-a confirmat ca dragostea nu tine cont de dimensiuni, inaltime sau tipare; ca e si acceptare si bucurie si joaca si dans si emotie si implinire, sincronizare si empatie.... mi-a placut. 
Mi-au placut mirii, 2 copii mari, intr-o joaca permanenta :); mi-au placut sosetele mirelui :)))
Morala: Daca esti deschis la tot ce ti se intampla, nu poti fi decat surprins :), ceea ce in esenta, e bine

E toamna...este anotimpul meu preferat, poate si din cauza ca sunt nascuta toamna....sa ne bucuram de toamna, zic...