13 decembrie 2012

si una din melodiile pe care le iubesc:)(sper ca intr-o zi sa ajung la unul din concertele lor)




Un nou drum...

De astazi, Iulian incepe un nou drum, o noua cariera; dupa ani de  munca si sacrificii, a reusit sa obtina ce si-a dorit, a trecut de toate examenele, probele si testarile, cu succes. Felicitari ! S-auzim numai de bine !

5 decembrie 2012

Bilant 2012

Am  scris prima data pe blog in 2008, imi lipseau jurnalele, hartia alba, lucioasa si rece, imi lipseau gandurile asternute; au trecut ani de-atunci si tot nu mi-a trecut, in ciuda rautatilor, amenintarilor sau impasurilor, toate s-au dovedit a fi temporare, doar setea de a “materializa” emotii si ganduri a ramas; astazi am “implinit” 34000 vizitatori :)

Am rasfoit randurile scrise in anii din urma…. E un obicei al meu, la inceput de an imi fixez obiective sau fac planuri, la sfarsit trag linie si adun…. In 2008, cuvantul definitoriu a fost schimbare… in 2009, a fost recunostinta; 2010 a fost agitat si ciudat, cu vise implinite2011 a fost unan greu, dar bun, cu cele mai multe drumuri in strainatate, un an in care am redescoperit bucuria, muntele si prietenii, un inceput…

2012…. Nu e nici inceput, nici sfarsit (cel putin, asa sper)… 
2012 a fost o continuare… o linie fireasca intre re-nastere si viata; nu folosesc cuvinte mari, mie mi-e teama de puterea cuvintelor, stiu cum pot rani sau alina, dar cei ce ma cunosc de ceva vreme sunt martori ca o vreme am fost de pe alta lume, ca acum traiesc si sunt vie; si, dincolo de ce poate spune fiecare, important e cum ma simt eu;

2012 a fost, pentru mine, anul prieteniei; am calatorit aproape la fel de mult ca in 2011, (dar mai mult in tara), am revazut Turcia, cu cateva destinatii  inedite si spectaculoase; am participat, alaturi de cei de la Clubul Ecoturistic Dr Iacomi si nu numai, la concursuri, la actiuni specifice, activ  sau de pe margine, dupa posibilitati; 
am urcat pe munte, dupa prea multi ani, m-am indragostit din nou de mare, m-am intors in Delta si am regasit-o la fel de fierbinte si necrutatoare precum o stiam, am renuntat la comoditate, in favoarea caldurii si apropierii dintre noi, am impachetat si despachetat din aprilie pana in decembrie, inclusiv; 
am cunoscut oameni noi, deosebiti, tineri si cu experienta, de la care inca mai am multe de invatat, pe care imi doresc sa-i revad; am redescoperit placerea de a face sport, ceea ce pentru mine e fantastic (nu spun cine si cum m-a “trezit” si ambitionat…);  regrete…au fost…ca nu are ziua macar vreo 30 ore, vara vreo 6 luni, ca noptile nu sunt nesfarsite…regret ca nu am ajuns in Santorini… dar mai avem timp, nu au intrat zilele in sac :)

Inca mai am de lucrat cu mine, dar am incredere ca sunt pe drumul cel bun, am o directie ce se contureaza, pe zi ce trece…. am invatat sa nu mai renunt asa usor; am invatat sa ma inconjur de oameni si sa am incredere din nou; am invatat sa ma trezesc dimineata zambind, sa imprumut energie pozitiva din tot ce mi se-ntampla, am invatat ca uneori lucrurile nu sunt cum par sau cum iti spun altii ca sunt; am invatat sa dau, pentru a primi; si, peste toate, mi-am amintit ce bine e sa iubesti :) ; sa simti; sa te superi; dar sa zambesti; sa plangi de bucurie sau de emotie sau de tristete ca nu esti unde ai vrea sa fii;


Sunt, poate, lucruri marunte; dar viata mea e plina cu ele; ele imi fac viata frumoasa; e loc in sufletul pentru toate, mici si mari, ma simt norocoasa, am mai spus-o; si pentru toate, bune si rele, oameni si lucruri, sentimente si intamplari, sunt recunoscatoare; 

sunt fericita; si, daca sunt trista, stiu ca cineva, acolo, undeva, ma iubeste; si mai stiu ca, daca astazi e rau, maine sau poimaine va fi bine…si soare…si la vara cald !

26 noiembrie 2012

Cea mai frumoasa zi

Motto:
In momentul in care simti ca nu mai esti dependent de nimeni, in fiinta ti se instalează o tacere profunda, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu inseamna ca atunci vei inceta sa iubesti. Din contra, vei cunoaste pentru prima dată o noua dimenisune, o noua calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limiteaza la cuvinte, si care se apropie mai degraba de prietenie pura. (Osho)

Uneori cuvintele sunt de prisos. Alteori ne ajuta sau ne subjuga, ne pun in incurcatura sau ne salveaza…
Carnavalul de anul acesta a fost dedicat prietenilor, ne-am adunat relativ putini, din cei multi chemati, dar destui cat sa ne simtim intr-un fel anume…a coincis cu ziua mea de nastere si a lui Bill, de aceea tot ce scriu aici e despre mine, nu despre eveniment in sine, fiecare a perceput totul in felul propriu si ar fi incorect  sa fac supozitii sau presupuneri (desi toti cei pe care i-am intrebat au spus ca le-a placut).

Au fost 2 nopti si 2 zile la munte, imi amintesc zambind de promisiunea de asta vara ca de ziua mea voi fi pe munte si sunt incantata ca am reusit… a fost "un chef cum stiu eu", o ocazie sa ne mai cunoastem, cu bune si rele, sa cantam si sa ne bucuram de si cu oamenii de langa noi (chiar daca uneori “langa” inseamna sute de km); am dansat pana dimineata si am facut  bataturi in talpa, au cantat baietii la chitara pana in zori de zi, am dormit repede si pe rand, am ras, am facut schimb de cadouri, am primit flori si am daruit zambet, ne-am costumat si ne-am jucat (copii uitati de capul lor J),  am respirat aer curat si am “furat” energie pozitiva din fiecare moment; 
O data in plus, indemnul “carpe diem!” a fost pretext si laitmotiv, scuza si ocupatie de baza J
A fost cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum; am primit tot ce mi-am dorit si mai mult de atat; ma simt norocoasa si iubita, recunoscatoare celor care au muncit ca albinutele, cand eu eram pe drumuri sau cu gandul aiurea; sper ca n-am suparat pe nimeni, sper ca n-am facut gafe (prea mari) iar daca am facut-o, imi pare rau, n-a fost cu intentie sau cu rautate, sper sa ne revedem curand…

Citatul din motto l-am avut pe ravasul meu… daca nimic nu e intamplator, pot sa spun ca vine intr-un un moment potrivit. 33 e un an bun pentru mine; sunt vie, sunt fericita, sunt recunoscatoare, pentru tot ce exista in acest moment in viata mea, pentru ca am ajuns pana aici; am incredere ca poate fi si mai bine de  atat sau daca nu, am cu cine trece peste greutati !

Pentru cei ce cred ca nimic nu dureaza o vesnicie, am un singur citat (sunt la moda J), din parintele Arsenie Boca “ Vesnicie este tot ce dai din iubire ”.

Sa fiti iubiti !

13 noiembrie 2012

Wishlist pentru 24

De cateva zile ma gandesc la o astfel de "lista"; se apropie ziua mea si e normal sa-mi doresc "ceva"...
Cu riscul de a parea frivola, mereu mi-am dorit multe, am visat mult si sus, am facut multe planuri si m-am dat peste cap sa le bifez sau am ramas cu gura cascata privind cum ele se indeplinesc pur si simplu, fara contributia mea.....
Firesc, pentru 24, m-am intrebat "ce-mi mai doresc" ? Adica asa, ceva bun, frumos, mare, semnificativ, etc, sa poata fi trecut separat, pe o lista aparte, dincolo de toate binecuvantarile din viata mea.... Influentata si de initiativa unei blogger-ite, pe care o gasiti aici, nu mi-a venit in minte decat "dar, eu am de toate, ce sa-mi mai doresc ?!" Sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile, persoanele si intamplarile din viata mea, simt nevoia sa multumesc pentru ceea ce mi se intampla, bun si rau, pentru ca stiu ca nimic nu e intamplator; sunt recunoscatoare pentru sanatate, pentru calatorii, pentru bucurii, pentru prieteni, pentru vreme, pentru bine si rau; pot spune ca nu-mi lipseste nimic, dar...e loc si de mai bine, intotdeauna  :)

Ce-mi mai doresc...
- sanatate, zambet si liniste sufleteasca...
- un parfum deosebit :)
- prietenii alaturi si sa ascult chitarile
- sa dansez pana la epuizare si sa ma odihnesc dansand
- o dragoste maaaaare...

Lista ramane deschisa, mai avem timp... am invatat ca nu trebuie sa ma multumesc cu putin!

5 noiembrie 2012

de-ale mele....

Toamna aceasta este un dar pentru mine, pe care l-am primit cu sufletul deschis, de care m-am bucurat in toate felurile: drumetii, seri vesele in compania prietenilor, gospodarie, dulceturi, compot-uri si alte conserve, cules frunze in parc, etc; am zis de mai multe ori ca toamna este anotimpul sufletului meu... o cred in continuare, fara ezitare... iubesc toamna, cu pasiune, cu toata fiinta.... poate si pentru ca sunt nascuta in noiembrie ?! poate pt ca imi ofera lumina, culoare, viata si nostalgii dulci-amarui....poate pt ca e un sfarsit si un inceput...?!

Toamna aceasta am renuntat la Paris; era pe lista, mai demult, l-am asteptat, cu emotie, dar uneori, trebuie sa renuntam chiar si la ceea ce ne dorim foarte mult. Sau poate nu mi-am dorit destul :)

Dar....luna aceasta avem carnaval, care ar trebui sa compenseze alte lipsuri :); Am trimis invitatiile, asteptam confirmari, "miracole" si tot ce mai trebuie, pentru a fi impreuna, intr-un weekend de poveste, asteptam prieteni de peste tot, pregatim costumatiile, facem liste si ne lasam cuprinsi de febra pregatirilor;

Eu ... astept weekendul acela cu nerabdare (poate si pentru ca e ziua mea si mi-am promis acum ceva timp ca voi fi pe munte), pentru ca va fi o seara deosebita, pentru ca vom fi alaturi de oameni dragi si pentru ca, vorba cantecului :
"mi-e dor asta seara de-un chef  cum stiu eu
un chef de zile mari, cu sapte lautari....."

3 noiembrie 2012

test aptitudini SRI :)

Am gasit pe site-ul SRI, via facebook, un fel de test de aptitudini, prin care se pot "identifica anumite aptitudini" de care este nevoie la SRI . Daca sunteti curiosi sau daca vreti sa va amuzati, la cafeaua de dimineata, il gasiti aici :) : http://www.sri.ro/verificati-va-aptitudinile


Eu l-am facut, iar rezultatul este...promitator :)
"Studiile absolvite, pregătirea profesională, precum şi trăsăturile de personalitate relevate de răspunsurile dumneavoastră v-ar putea recomanda pentru o carieră de ofiţer operativ de intelligence în SRI. Aveţi posibilitatea de a vă folosi abilităţile şi cunoştinţele în slujba unei organizaţii discrete şi eficiente, care utilizează mijloacele puse la dispoziţie de lege pentru a proteja şi promova interesele de securitate ale României." 
O fi cazul sa ma reorientez, profesional vorbind :D ?

23 octombrie 2012

Cheile Sugaului - Pestera Tunel si Munticelu( destinatii de weekend)


Toamna aceasta a fost si inca este generoasa cu noi, iubitorii de drumetii. N-am ratat ocazia unei “escapade” de duminica, ne-am strans cativa prieteni, mici si mari, mai vechi si mai noi si impreuna am purces catre Cheile Sugaului, destinatia fiind Pestera Munticelu. Am lasat masinile la intrarea in Cheile Bicazului, pe partea dreapta, unde este locul de intrare in Cheile Sugaului-Munticelu( aici gasim si poarta de lemn cu panoul informativ referitor la aceasta rezervatie). Am urcat plini de entuziasm si relaxati pe cararea ce intalneste  Cabana Ecolog si se continua avand pe partea dreapta creasta Piatra Glodului, prin valea  plina de grohotis. Peisajul montan  colturos, deosebit, format din creste si tancuri cu forme ciudate, cu pete de culoare datorate toamnei aurii ne-a umplut cardurile la aparatele foto; 
Pe traseu, undeva in partea superioara a valcelei, pe partea dreapta a aparut o crapatura in creasta Piatra Glodului, locul unde, aveam sa aflam cat de repede, se afla intrarea in Pestera Tunel, aceasta fiind  “surpriza” zilei de duminica :);
Asa cum am aflat ulterior, aceasta este denumita de localnici si Pestera Sura Glodului,  este  un tunel sapat in masivul de piatra, bolovani uriasi de piatra s-au desprins in urma unui cataclism si au format aceasta trecatoare prin stanca, iar intrarea in pestera se face doar escaladandu-i…. ceea ce am si facut, cu greu, cu ajutor, pe funie, cu mic si mare … un pic de adrenalina pentru Gabi, ce ne-a insotit pentru prima data si mai are si frica de inaltime :). 
Dupa pauze lungi si dese, am ajuns si la Pestera Munticelu, considerata cea mai importanta din Moldova, din punct de vedere stiintific dar si peisagistic(se mai numeste si Pestera Ghiocelu). Nu-mi amintesc sa mai fi vizitat vreo pestera(cel putin nu asa spectaculoasa), asa ca am considerat-o “prima data”.

Intrarea in pestera este ascunsa la baza unui perete de calcar, este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care ne-a condus intr-o sala mare, lunga de circa 30 de metri si inalta de 4-5 metri.( lungime  pesterii este de circa 120 m). Pe mine m-au  impresionat stalactitele si stalagmitele, tavanul pare sa “picure” in lumanari mici, din pacate afumate de cei care au explorat-o insotiti de torte….am vazut, tot pentru prima data, lilieci, agatati de tavan, ce-si faceau linistiti siesta :)

O descriere amanuntita a pesterii gasiti aici “ In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate. Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si citeva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmite” .

Ce am remarcat este degradarea accentuata a pesterii, peretii sunt in mare parte afumati, inscriptionati, cei care au trecut pe aici au tinut mortis sa lase urme… Nu este electrificata, nu este amenajata pentru vizite  organizate, de aceea cred ca ar fi utila prezenta unui ghid sau organizarea de tururi, vizite supravegheate, pentru conservarea in stare cat mai buna a acestei zone.

Coborarea a fost si mai spectaculoasa, pe dealuri colorate, unde am gasit branduse de munte, in toata splendoarea lor, in dreapta am avut peretele de stanca, in stanga, vai si dealuri, mangaiate de toamna aceasta molcoma. Vom reveni, cu siguranta, pentru ca trupa n-a fost completa si mai sunt destule locuri de vazut si imortalizat….


13 octombrie 2012

Tudor Gheorghe - Nu se poate cu de toate !

Aseara am fost la concertul lui Tudor Gheorghe- Cu de toate nu se poate; un eveniment, pentru oraselul nostru de provincie, care a umplut sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor; Concert e impropriu spus, pentru ca a fost de fapt un spectacol de muzica, satira si umor, impletite cu poezia prea putin cunoscuta a lui Caragiale, acordurile fermecatoare ale orchestrei "Iunion" din spatele maestrului si verva nelipsita a Domnului Tudor Gheorghe; 

Am ras, pe alocuri amar, pentru ca versurile si situatiile lui Caragiale sunt foarte actuale, iar ironia fina si satira taioasa pe ici pe colo a maestrului a atins subiecte dureroase...parlamentari, guvern presedentie, hotie, marlanie, tupeu, pitipoace..... Am asistat la o lectie de literatura si istorie; am ascultat muzica greceasca, lautareasca, vals....a fost o invitatie la spectacol pe principiul "haideti sa radem, ca, daca nu, ne ia dracu!!!" Orchestra care l-a acompaniat a fost "Iunion", iar "consultantul" lui a fost Marius Hristescu, un articol interesant aici ; 
Mi-a ramas in minte o "zicere", despre justitia din ziua de azi: "justitia- era pe cand nu se vedea, azi, o vedem si nu e"!!! A fost o seara deosebita, prea scurta pentru energia si verva cu care ne incanta Tudor Gheorghe, in fiecare spectacol...

Tudor Gheorghe va reveni in Piatra Neamt pe 19 decembrie, orele 19.00, cu spectacolul DEGEABA!. 

8 octombrie 2012

Toamna in Ceahlau

In primul weekend din octombrie a fost organizata, impreuna cu cei de la club o iesire de 2 zile, ce a inclus traseu, o noapte de cazare la cabana Dochia si o actiune de igienizare traseu montan, in colaborare cu Parcul National Ceahlau. Am plecat sambata dimineata, in grup mare, din Izvorul Muntelui, cu copii, catel si purcel (nu chiar:D), rucsacii grei dandu-ne destula bataie de cap, din cauza lipsei de antrenament si aici vorbesc doar pentru mine, sper doar ca nu m-am plans prea mult :))

Am ales pentru urcare Traseul Izvorul Muntelui (797 m)- Stanca Dochiei (1185m)- Jgheabul cu Hotar– Cabana Dochia (1750m), marcat cu triunghi albastru, timp de parcurs 4 ore; noi am depasit acest timp cu 15 min, poate si din cauza pauzelor de respiratie, pentru fotografii sau alimentare apa, cafea etc. Nu am mai urcat pe acest traseu de circa 7 ani, nu mi s-a parut foarte dificil, in schimb mi s-a parut spectaculos, 90% din pozele din acest weekend sunt peisaje, cu pietre, copaci, culoare, stanci in diverse combinatii, mai putin oameni, ceea ce e mare lucru pentru mine :)
Toamna e anotimpul meu de suflet, nicicand nu ma satur sa-i admir culorile, iar covoarele de frunze ce ti se astern inaintea ochilor in luna octombrie ofera un spectacol de neuitat!
Peste noapte, am ramas la cabana Dochia, am socializat cu un alt grup, din alt colt de tara, am cantat, am ras, am discutat pana in zori de zi, a lipsit doar chitara, din pacate, de aceasta data, am avut chitarist, dar fara instrument :D

Am admirat apusul, la Schit, o mare de culori si multa caldura, in frigul ce se asterne inevitabil, in varf de munte…Dimineata, rasaritul ne-a gasit in fata cabanei, cu aparatele foto si camera pregatite, avizi sa “furam” o raza de soare, un strop de culoare si stralucire….
Cafeaua in varf de munte e cea mai buna, la fel o ciorba fierbinte, dupa cateva ore de urcus; am fost de cateva ori la Dochia, in trecut, spre uimirea mea, de aceasta data a fost ca prima data…toate amintirile legate de acest loc s-au sters, o data cu altele, din aceeasi perioada; am dormit putin si bine, a fost destul de racoare, dar dimineata ne-a gasit voiosi si dornici de miscare:  aveam treaba !

Asa cum se stabilise de cu seara, la sedinta tehnica, am luat parte la actiunea de igienizare a traseului Poiana Maicilor (Cabana Dochia - Piatra Lată a Ghedeonului- Claile lui Miron- Poiana Maicilor), marcaj banda rosie, timp de parcurs 4-5 ore), urmare a parteneriatului intre Parcul National Ceahlau si Clubul Ecoturistic Doctor Iacomi; au participat membri activi, simpatizanti si viitori membri, de la copii de 4 ani la cei de  varsta a treia; copiii au fost cea mai mare surpriza, au fost plini de entuziasm, au alergat pe carari, au cantat, s-au bucurat de aerul curat si natura, au rezistat eroic si au decis ca vor mai merge (si maine, daca e posibil :);

Am cules pet-uri, folii de plastic, sticle, pachete de tigari si tot felul de mizerii, lasate de turisti inconstienti sau nepasatori, cativa saci… ce mi s-a parut cel mai neplacut este ca, desi  le lasa in urma (curios ca le lasa goale, dupa ce le-au carat pline in traseu), nu le-ar lasa la vedere, ci le dosesc, sub crengi, sub copaci sau le arunca cat mai departe de carari, pe principiul ”ce nu se vede, nu exista”, parca pentru a face cat mai dificila sarcina celor care curata in urma…..
A fost frumos, a fost obositor, a fost interesant sa fim impreuna, cateva generatii;  ne-am convins o data in plus ca se poate, ca suntem inconjurati de oameni frumosi si ca poate fi armonie, poate fi voie buna, se pot intampla lucruri frumoase! Depinde doar de noi…

Cateva impresii din media locala ref la actiunea noastra:
- Ziarul de Piatra Neamt
- Realitatea de Neamt
- Aparitia la TVR IASI in cadrul emisiunii matinale a Nicoletei
- Aparitia la EST TV, post de televiziune local, a Nicoletei si Narcisei :)
- Filmuletul lui Adi, prezent pe Youtube :)

24 septembrie 2012

Leonad Cohen, o seara de vis

Concertul Leonard Cohen e pe lista mea de dorinte din 2009, cand, desi eram, in Bucuresti, nu mi-am permis un bilet; asa ca, anul acesta am cumparat biletele in prima zi cand a fost anuntata revenirea lui in Romania, in promovarea albumului ”Old ideas”, fara sa stau pe ganduri.

Desi  ora de incepere de pe bilet era 20.30, am primit pe email informarea conform careia concertul va incepe la orele 20.00, asa ca la 19.30 eram déjà  cuminte pe locurile (blamate, inutil, vizibilitatea a fost foarte buna) din sectorul C. La 19.50 am fost anuntati ca spectacolul va incepe in 10 min, fiind timp suficient pentru toti cei care inca se perindau, pe la chioscuri, sa-si ocupe locurile; lucru care nu s-a intamplat, fireste, astfel incat la 20.00 fix, cand Leonard Cohen a intrat pe scena, in acordurile melodiei” Dance me to  the end of love”, s-a declansat marea imbulzeala, spectatori cu bratele pline de popcorn, hotdog si bere au inceput sa alerge si sa se imbranceasca in cautarea locurilor….Culmea, la o ora dupa inceperea concertului, am vazut oameni cautandu-si locurile, ridicand un rand intreg in picioare, pentru a ajunge la locurile de pe bilet….sau, mergand sa-si cumpere cate ceva de mancare, de baut,  apoi defiland prin fata celor care voiau doar sa se bucure de muzica si poezie….cum e posibil asa ceva ????

Trecand la cele frumoase….a fost o seara de vis… concertul a durat 3h 30 minute, cu o pauza de 20 minute; am ascultat vrajiti, fara sa simtim frigul, subjugati, melodii mai vechi si mai noi: Dance Me to the End of Love, The Future, Bird on the Wire, Everybody Knows, Who By Fire, Darkness, Sisters of Mercy, Amen, Come Healing, In My Secret Life, Going Home, Waiting For the Miracle şi I Can't Forget, Tower of Song, Night Comes On, Suzanne, Heart With No Companion, The Gypsy's Wife, The Partisan, Democracy, Hallelujah, I'm Your Man şi Take This Waltz;

Imbracat la costum, cu cravata si palarie negre, prezenta impunatoare si eleganta, Leonard Cohen a cantat cu pasiune, impecabil, fara pauze prea lungi, a glumit (I didn't come (to Bucharest) to fool you"), a multumit spectatorilor in genunchi, a fascinat prin modestie si vocea sa patrunzatoare, acest "lazy bastard, living in a suit", a fost perfect, carismatic si cuceritor, ne-a  oferit o seara magica, vesela  si incarcata de o dulce  melancolie…

In partea a doua a concertului, spre final, am ascultat surorile Webb, ca voci principale in piesa Coming Back to You, Sharon Robinson cu Alexandra Leaving ,  violonistul Alexandru Bublitchi, din republica Moldova, care si-a facut simtita prezenta pe toata durata concertului, impresionant, Javier Mas, cu  chitara si lauta lui. Lenard Cohen i-a ascultat si el, cu palaria in mana, in dreptul inimii, o imagine emotionanta…

Apoi ne-a spus sa conducem cu prudenta spre casa si sa petrecem timp alaturi de cei dragi, dar sa nu uitam faptul ca binecuvantarile pot veni si in singuratate… "And you'll be hearing from me baby, long after I'm gone" …

Multumim, Leonard Cohen, pentru o seara de vis, pe care nu o voi uita prea curand… 

21 septembrie 2012

daca e vineri, e poezie


 In fiecare zi,  Romulus Vulpescu

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare

17 septembrie 2012

MACIN- Trofeul pentru Prieteni

Trofeul pentru Prieteni, organizat de nea’ Ilie Dragan, in muntii Macin a fost un o tura de munte de 3 zile si in acelasi timp, concurs de orientare turistica; a fost o ocazie sa ne reintalnim cu Albatrosii, cu cei de la Reactiv Galati, sa urcam pe munte, sa cantam si sa ascultam povesti de la veteranii muntelui, sa stam la foc si sa ascultam chitarile…
Muntii Macinului au fost pentru mine o maaare surpriza…am tot citit in ultimul timp articole sau jurnale despre ture in aceasta zona, dar o oarecare neincredere si  blazare ma facea sa spun ”ei, ce fel de munte e asta, la 467 m o fi vreun deal cu nume de munte, etc “; Mea culpa, nu e deloc asa!

Dupa drumul Piatra Neamt-Macin (cu ocolire la Luncavita :)), o noapte lunga la focul de tabara, acompaniati de cantece vesele sau triste si multa voie buna, 2 ore jumatate de somn, am plecat in traseu, cu tot cu indoiala, in rucsac…
O data ajunsi la Fantana de leac si dupa primul urcus mai abrupt, ne-a pierit zambetul de pe buze, pentru a lasa loc unui "wow" sincer si gafait… multa lume, pareri impartite, caldura mare, apa bauta pe jumatate dupa prima jumatate de ora (amatori si superficiali :)…);  
pas cu pas, am admirat peisaje spectaculoase, formaţiuni granitice uriase, stanci semete, rotunjite sau izolate, cu forme si asezari ciudate, o panorama unica asupra Depresiunii Macin, Dunarii, Depresiunii Luncaviţa.
Nu dau eu detalii tehnice despre traseu, durata, puncte de reper, nu sunt in masura, nu ma pricep, recunosc, pentru mine sunt importante experienta in sine, emotia si senzatiile, oamenii si prilejul care ne aduce impreuna; Am batut cararile de la 10 jumatate pana la 16.30, cand am revenit in tabara, fara sa simt oboseala sau sa spun “nu mai pot”, ci “mai vreau!”, ceea ce pentru mine este un record, dupa atatia ani de “leneveala”. Am resimtit insa din plin lipsa apei (luasem doar o sticla de 2l, la plecare, din care jumatate s-a baut in prima jumatate de ora…), nestiind cat mai avem pana ajungem la vreun potential  izvor sau in tabara…. noroc cu proba de alpinism, la care a participat Bill, am imprumutat apa de la aceeasi Albatrosi, care aveau un bidon ! Multumim, Cosmin si Rares;

La un moment dat, am parasit marcajul si am vrut sa coboram pe de-a dreptul, tabara era peste piscul din fata, ramasesem in 3, cu Nico si Bill….am coborat pana am ajuns la un desis de paducel, tepos si neprimitor, am reusit sa trecem de el, cu greu, in pasul piticului si taras….am ajuns la o padurice stufoasa  si intunecoasa, a trebuit sa ne strecuram printre crengi si arbusti…pana am ajuns la un grohotis de stanci rupte si adunate de apa…ne-am catarat vrand nevrand, nu era drum de intors si trebuia sa ajungem in tabara; mi-am amintit cu ocazia asta de ce scria Tibi la un moment dat, despre potecile ascunse si dorinta de ate refugia, departe de tot si de toate…(desi, pentru el, Macinul e acasa…)
Nu va spun cate zgarieturi am adunat, e tot greseala mea, Tibi ne avertizase sa ne luam pantaloni lungi, dar am aflat de asta abia la intoarcere; si, am mai invatat ceva, sa nu mai rup florile, mai ales ca nu le cunosc si pot fi specii rare sau protejate (desi  intentia era sa fac un gest frumos, morala mi-a prins bine :) 

Seara de dupa a fost la fel de frumoasa, am avut si probele de la cultural, premierea de rigoare, momente  vesele, cantec si emotii pe masura; ne-a alungat doar vantul care s-a starnit in miez de noapte si care a adus ploaia…dupa noi, potopul ;

A fost frumos….a fost cald si soare…am simtit arsura arsitei si caldura prieteniei…am ras si am lacrimat (din cauza fumului), am uitat de griji si de problemele de acasa… depinde doar de mine ce aleg sa fac cu timpul meu, cum ma bucur de si cu oamenii pe care nu stiu prin ce miracol i-am cunoscut;  m-am incarcat cu energie pozitiva, optimism si voie buna, cat sa pot zambi in toamna rece de la noi; sunt norocoasa ca am prieteni si le multumesc celor care au tras de mine sa ma ia, inclusiv din pat, pe munte :)

8 septembrie 2012

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

...........................................
Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi is puri.
Câtă deznadejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

..................................................
(DANS, Nicolae Labis)

2 septembrie 2012

de-ale mele (concediu)

A venit, a trecut concediul...
Am "bifat" ce aveam planificat, m-am intors mai obosita decat am plecat :), si, a venit deja toamna...au fost 10 zile "curate", cu soare, vant, nor si stropi de ploaie; 
am regasit-o pe prietena mea, dupa ani de zile bine, zambind, usor relaxata in fata greutatilor care nu o ocolesc; finuta mea, o dulceata de copil, isteata si vorbareata cum doar oltenii pot fi :) ;
am gasit bunatate in stare pura, oamenii acestia sunt uimitori....nu a plouat in acea zona de la Rusalii, raul din sat a a secat, animalele nu mai au ce manca pe camp, la Sf Marie, 15 august, se culegea porumbul, lucru care nu s-a mai intamplat de ani de zile.. si totusi, cand ajung acolo, ma intampina cu tot ceea ce au, nu stiu ce sa-mi mai dea, ar fi in stare sa-ti puna la dispozitie si sufletul, mereu simt ca ma intorc "acasa"; Multumesc!
Morala: nu e important ce ai, ci sa ai cu cine sa imparti, ceea ce ai!

Am ales si anul acesta, Marea Neagra bulgareasca, din mai multe consideratii, care nu sunt f importante; am avut liniste, am avut relaxare si odihna, am avut o mare fabuloasa, am "suprins-o" in sute de ipostaze si poze; am avut soare arzator, valuri line sau furioase, vant si furtuna de nisip, o ploaie repede de vara, care a maturat plaja, nori spumosi si imbufnati, am avut muntele aproape, am vazut Nessebar-ul din fuga(singurul regret, de altfel), am ascultat muzica valurilor dimineata pe plaja pustie; nu am avut acel Rasarit de soare pe care il asteptam, din motive "obiectice"(ma pufneste si rasul, cand imi amintesc); hotelul e situat intr-un golf, langa Nessebar, iar soarele rasarea undeva in spatele muntilor ce strajuiesc golful si peninsula respectiva, asa ca, in timp ce il asteptam cuminte pe Domnul Soare sa rasara, dumnealui radea cu gura pana la urechi, stralucind voios printre copaci si stanci....
Morala: Un pic mai multa informatie(si geografie) nu strica, niciodata!

Abia intoarsa din concediu, am ajuns la nunta :)
nu sunt fan al acestui fel de evenimente, uneri imi repugna veselia usor fortata a unui grup imens de oameni care sarbatoresc si barfesc pe cei 2 miri care s-au dat peste cap sa le faca pe plac nuntasilor si nu numai....
nunta aceasta a fost o ocazie de (re)intalnire cu familia reunita, matusi unchi, veri si verisoare, lucru care se intampla cam o data la muuuulti ani; a fost amuzant, am ras cum n-am mai ras de mult timp, am dansat, a fost muzica buna, pe toate gusturile, m-am bucurat de companie si am mai petrecut ceva timp cu ai mei; 
O data in plus, mi s-a confirmat ca dragostea nu tine cont de dimensiuni, inaltime sau tipare; ca e si acceptare si bucurie si joaca si dans si emotie si implinire, sincronizare si empatie.... mi-a placut. 
Mi-au placut mirii, 2 copii mari, intr-o joaca permanenta :); mi-au placut sosetele mirelui :)))
Morala: Daca esti deschis la tot ce ti se intampla, nu poti fi decat surprins :), ceea ce in esenta, e bine

E toamna...este anotimpul meu preferat, poate si din cauza ca sunt nascuta toamna....sa ne bucuram de toamna, zic...

28 august 2012

Marea Neagra are ochii tai...valurile si pescarusii de zbat  intr.un dans fara sfarsit,desavarsit...nisipul are straluciri nedefinite...vine toamna...

23 august 2012

21 august 2012

Pelerinaj prin Dobrogea (recomandare)

Daca v-ati intors din concediu sau daca va ganditi sa plecati undeva, 
daca va plac povestile si drumetiile, daca va place sa cititi si apreciati umorul fin, daca doriti sa incercati :) , 
daca va intrebati ce mai fac "tinerii din ziua de azi", 
daca inca n-ati aflat ce frumoasa e Romania, si ce locuri deosebite are, 

va recomand cu caldura, blogul unui calator, "pelerin prin dobrogea", asa cum singur isi spune; veti gasi aici (http://amurgdesuflet.wordpress.como initiativa curajoasa, un proiect dus la bun sfarsit, multa ambitie si vointa, un pic(sau mai mult) patriotism, precum si o buna reclama pentru zona Dobrogei, deseori absenta din oferta turistica autohtona; e, din punctul meu de vedere, un fel de calatorie initiatica personala, cu probe de rezistenta si teste autoimpuse;

povestirea curge calm, cu precizie, trasee si multe fotografii, umor mucalit sau haz de necaz; in plus, va trebuie rabdare, povestile vin pe rand, putin cate putin....

Lectura placuta ; drumuri bune!
am asa o stare...de-as plange vreo 2 zile, poate dupa devin zen, din nou si pot zambi fara teama...m-as ascunde sub un pom, pana-i vor cadea toate frunzele...as dansa pana la epuizare, cu picioarele goale, pe nisipul rece.... as sta sa privesc stelele sub cerul inalt, pana sa ajung sa cant "rau ma dor ochii ma dor...."

20 august 2012

de-ale mele

Mai  am 2 zile pana la concediu… pentru prima oara in ultimii ani, nu il astept si nu am mari asteptari, doar liniste, relaxare si contemplare (daca o sa am ce :); a fost o vara plina care (desi calendaristic nu s-a sfarsit)  da semne de oboseala, dimineata avem 12-14 grade, seara la fel, iar ziua, soarele e molcom si blajin, ai zice ca e si el un pic moldovean… nu mai fac bilanturi, doar imi stabilesc noi obiective, nu mai vreau sa privesc in urma, decat pentru a ma motiva pentru ceea ce am de facut, incepand de astazi, incepand cu mine….
10 zile de concediu, 2 zile in Oltenia, la prietena mea draga, 6 in Bulgaria, 2 pe drumuri… in septembrie, 2 nunti, de la care nu pot lipsi, o iesire in Macin (sper!), cu cei de la Club, apoi urmeaza concertul Leonard Cohen, pe 22 sep, la Bucuresti… In Octombrie, un weekend la Paris, in noiembrie, mare petrecere mare, pentru cei  care suntem nascuti in noiembrie si poate si mai mult de-atat…
In plus, pana la sfarsitul anului, vreau sa ajung pe Ceahlau, nu stiu cand si nu stiu cu cine, dar simt ca am stat prea mult timp departe de acest munte (ironia sortii, stau atat de aproape….) din motive mai mult sau mai putin obiective… Vreau sa ma implic in activitatile Clubului, cu toata "nepriceperea" mea, sper sa compensez cu energie :);
Si, peste toate, vreau sa traiesc fiecare zi, fiecare moment ca si cum altele n-ar mai fi; am pierdut destule zile, desi  fiecare pierdere a insemnat un castig pentru mine, ca persoana, tot ce am trait m-a adus aici si m-a invatat sa fiu recunoscatoare pentru viata, pentru oameni,  pentru intamplari…

19 august 2012

despre limite

ascult...daca are cine sa-mi vorbeasca
tac...dar mai ales vorbesc, chiar si cand nu trebuie :D
privesc...dincolo de aparente, de imagine, de prima impresie inselatoare

deschidere sau cenzura ? ne punem sufletul pe tava sau il inchidem cu 100 lacate ? spunem ce gandim sau simtim sau ne ascundem in spatele convenientelor, a limitelor de bun simt ? impulsivitate sau discretie ? unde e limita intre 2 oameni aparent necunoscuti ? distanta e singura limita necesara si binevenita ? cum depasim distantele, cand apare nevoia sau dorinta de apropiere?!

cand un necunoscut devine "prieten" ? dupa cat timp, dupa cate discutii, dupa cate intamplari ? mai conteaza ca il simti mai prieten decat cei pe care ii cunosti de ani buni ?! cand poti iesi la o cafea fara teama de ridicol? fara teama de a fi gresit inteles sau interesat?

se pare ca timpul si experienta nu ofera raspunsuri la toate aceste intrebari...sau nu exista un raspuns standard, potrivit fiecarei zile din viata noastra; trece vremea...cu rost sau fara rost, cu folos sau cu  regrete....

e doar o alta zi ciudata; si pentru fiecare semn de intrebare nou, sunt recunoscatoare; pentru ca simt, pentru ca inima inca bate, in ciuda socurilor,pentru ca sunt fata in fata cu mine si cu altii, in fiecare zi; pentru tot ce mi se intinde sau mi se ia.... o seara cu dragoste va doresc !

18 august 2012

Asculta, Priveste si Taci !


A XI-a porunca, Ion Minulescu 


Asculta, priveste si taci!…

Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci!


Cand simti ca pacatul te paste

Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!…


Cand simti ca dusmanul te-nvinge,

Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -

Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,

De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-ncep sa te doara!…


Iar cand, cu ochii spre cer,

Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!…

15 august 2012

Colectam carti si rechizite pentru copii

Va place sa cititi? Va amintiti cartile copilariei, primele povesti si poezii ce v-au facut sa visati? Le mai aveti? Stiti cata tristete e in ochii unui copil care nu a deschis vreodata o carte de povesti? Stiti cata bucurie puteti obtine daruind si altora din suflet, din propria bunastare?  

Cu siguranta, fiecare din noi are acasa  un caiet, un creion, un dictionar, un  puzzle,  o carte care i-a bucurat copilaria sau adolescenta, pe care nu le mai foloseste nimeni. Printr-un gest simplu, daruind, acestea  ar putea bucura alti copii curiosi si dornici de cunoastere;  bucuria celor mici sta, astfel, în mâinile noastre;

Iata ce va propun: 
Haideti sa oferim, IMPREUNA, o şansă la educaţie copiilor care provin din familii numeroase, nevoiase sau cu o situatie materiala precara, din zona Deltei Dunarii. Haideti sa donam fiecare o carte de povesti, o carte de colorat, un caiet, un pix, un creion sau mai multe, reviste, atlase, culegeri, dicţionare, rechizite şi chiar jucarii care incurajează creativitatea, care pot fi inca folosite. Acestea vor ajunge in localitati defavorizate din Delta, prin intermediul unui parteneriat intre cateva cluburi de ecoturism. 

Aceasta campanie de colectare a carţilor si rechizitelor pentru copiii saraci din zona Deltei Dunarii este organizata si sustinuta de catre Clubul Ecoturistic Dr Iacomi Piatra Neamt, in parteneriat cu Clubul Albatros Galati(pana in acest moment)

Vor fi mai multe puncte de colectare, momentan, pentru Piatra Neamt, ma gasiti la Casa de Cultura a Sindicatelor, Bdul Republicii 15, la agentia de turism, persoana de contact Gianina; Ulterior vom anunta si celelalte puncte de colectare si numere de telefon de contact;

Pentru cei care vor sa doneze din alte orase, se poate face acest lucru prin intermediul Postei sau Curierului, pentru mai multe detalii, adresa mea de email este strumfu79@yahoo.com

13 august 2012

Concert Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe vine din nou, la Piatra Neamt, pentru a concerta, a doua oara in acest an; Afisele deja sunt peste tot, concertul "Cu de toate nu se poate" va avea loc in data de 12 octombrie, orele 20.00, la Casa de Cultura a Sindicatelor; 

Cateva cuvinte despre aceasta premiera am gasit pe blog-ul neoficial al artistului :"In spatele denumirii spectacolului – “Nu se poate cu de toate” se ascund “câteva versuri moralizatoare, dragi sufletului meu, din poezia mai puțin cunoscută a lui Caragiale”, dupa cum ne împărtășește chiar maestrul. Evenimentul promite a fi unul surprinzator, dedicat celui care s-a constituit într-una din cele mai remarcabile figuri ale culturii românești și care rămâne actual până în ziua de azi. Tudor Gheorghe va fi acompaniat și de această dată de orchestra Arkadia, sub bagheta maestrului dirijor și orchestrator – Marius Hristescu." 


Eu abia astept sa-l ascult din nou; mai merge cineva ?

10 august 2012

8 august 2012

Vama & FolkYou


Festivalul Folk YOU e déjà o traditie in peisajul verii in Vama Veche, unul din reperele  celor care iubesc muzica folk, muzica buna; anul acesta, am reusit sa ajung, fara sa-mi mai planific, ca alte dati; nu am multe de spus, in schimb am cateva sute de poze, mai graitoare decat orice cuvant; 
a fost….asa cum ma asteptam; a fost mai mult decat ma asteptam; am revazut oameni pe care ii stiam de acum 3 ani, tot din Vama si pe care stiu ca ii voi gasi acolo si la anul;
Mi-a placut Alex Nichita, cu vioara sa, verva si nelinistea cu care ne-a cantat; mi-a placut Chilian, m-a emotionat pana la lacrimi; mi-a placut Alifantis, Emeric Set, iar concertul celor de la Vama a fost asa…o explozie de energie si finalul cu “scantei” asteptat, fiindca apoi am plecat…..
regret ca nu l-am prins pe Tudor Gheorghe, Maria Gheorghiu si Gheorghe Zamfir….dar e lung drumul ce ma desparte de mare

Despre Vama, insa, e alta poveste….niciodata, de cand vin aici, n-am vazut atata lume si atata mizerie….nu inteleg de ce nu-si ia fiecare gunoaiele, la plecare sa le scoata, macar la marginea drumului in tomberoane sau langa….de ce isi lasa sticlele, peturile, hartiile etc pe plaja, dupa fiecare concert?!
 Am regasit Vama intr-o mica masura, asa cum o stiam….stuf-ul e tot acolo, plaja e la fel, oamenii la fel de boemi; insa, am sentimentul ca sa mergi in Vama e asa, un fel de moda, hai sa fim si noi in trend…..iar asta, imi displace profund !
"Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.


A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..." (Ionel Teodoreanu, Lorelei)

6 august 2012

2 august 2012

luna plina

luna plina, fara vina, zambet fara daruire, cantec fara de iubire...

asta seara sunt trista....am condus cu mintea aiurea, muzica data tare si pletele-n vant....let it go....

maine plec la FolkYou, in Vama, nu conteaza ce vor spune unii...cand iti doresti ceva indeajuns de mult, cu siguranta, visul ti se va indeplini, aceasta este lectia pe care am invatat-o saptamana aceasta si de cateva ori in trecutul indepartat; asa ca, am facut tot ce mi-a stat in putinta, iar maine seara, sper, voi asculta marea si chitarile, pe nisipul din Vama.....

31 iulie 2012

Folk You 2012


Weekendul  acesta,  la Vama Veche va fi Folk You;
Povestea mea legata de acest festival e atat de simpla…. acum 3 ani a fost un moment de rascruce, o aventura, am ajuns la la FolkYou spontan si  m-am indragostit din nou de mare, de muzica folk, am vibrat seara de seara pe nisipul fierbinte, alaturi de mii de necunoscuti, dar atat de apropiati… am simtit ca traiesc, ca sunt vie…. Mi-am promis atunci ca nu voi mai lipsi de la acest festival,  in nici intr-un an;

Desi  imi place sa-mi tin promisiunile si fac tot ce sta in puteri pentru asta, in ultimii 2 ani, nu am ajuns in Vama, din cauza job-ului si fiindca nu am avut cu cine..si nici n-am curajul sa plec singura….
Anul acesta….nu voi merge la Folk You, pentru ca am ales sa merg in Delta, weekendul trecut… pentru ca trebuie sa lucrez, pentru ca nu mai am libertatea pe care mi-o doresc;  sufleteste, sunt déjà in drum spre mare, voi fi acolo, cu inima, in serile de neuitat cu muzica folk, pe nisipul fierbinte, langa cei mai norocosi sau mai liberi decat mine…

N-am inteles ca tot ce nu am iubit la timp, am pierdut.(Octavian Paler)
******************************************************
mi-era dor de iubire…un dor vechi si cumplit…si poate o veche teama de a trece prin viata fara sa traiesc, fara s-o fi trait! Mangaieri, sarutari, cuvinte bune si dulci, ca miezul de paine calda, cuvinte patrunzatoare, rascolitoare, ca parfumul tuberozelor; ma incredintam iar ca fericirea exista. Era fragila clipa….”(Cella Serghi)

29 iulie 2012

drumuri.... Trofeul Albatros Galati

Sunt pe drumuri, in fiecare zi...am de ales zilnic, intre cel putin 2 cai...dar uneori, drumul mi se arata, fara prea multa cautare...fara sa planific nimic, fara sa cred ca se poate, fara sa mai iaiu in calcul piedicile nelipsite, doar dorindu-mi nespus, am ajuns in Delta, la Lacul Razim, la sfarsit de saptamana, cu ocazia Trofeului Albatros-Galati; 

Sunt norocoasa....sunt luni intregi, un an si mai bine, de cand intra in viata mea, de regula nepoftiti si neasteptati, oameni deosebiti, oameni pe care i-am indragit dintotdeauna, fara sa-i cunosc sau fara sa stiu ca exista; sunt momente si locuri care ma fascineaza; sunt oameni care ma coplesesc, care ma reduc definitiv la tacere (reversul medaliei e sa sporovaiesc vrute si nevrute, fara sens, cand tacerea e cel mai bun remediu);

Am mers cu cei de la club, unde am ajuns, fireste, intamplator, o mana de oameni, entuziasti, am lasat grijile acasa si ne-am aruncat in arsita campiei neumbrite; de 2 zile am sentimentul ca am trait intr-o bucla, in afara realitatii, de 2 ceasuri am ajuns acasa, si nu reusesc sa ma dezmeticesc, am aterizat brusc si fara preaviz in realitatea incrancenata a unei zile de alegeri....si caut refugiul in poze, in cantecele de munte, inchid ochii si savurez linistea noptii ce vibreaza in acord de chitara....aseara a cazut o stea;

Sunt recunoscatoare pentru soare, pentru cantec, pentru lumina si linistea intunericului, pentru apa si arsita, pentru competitie si pentru oameni; pentru 2 zile ce cantaresc cat un an; regret ca sunt impulsiva, ca nu sunt mai buna de-atat, mai detasata, mai implicata ; exista speranta...

5 iulie 2012

caldura mare...


Zi de vara, pana-n seara....33-35 grade, zilnic, ceea ce pentru noi, e mare lucru, incercam sa ne adaptam la canicula; iesim des la munte, cam in fiecare weekend, zilele ce urmeaza avem cupa montaniarzilor la Izvorul Muntelui, ceea ce inseamna cateva zile de racoare, aer curat, distractie  si timp de calitate intre prieteni si oameni deosebiti. 


In rest, viata isi continua cursul firesc, cu urcusuri si coborasuri, cu bune si rele, dar cu destule motive pentru care sa fim recunoscatori; invat sa fiu recunoscatoare in fiecare zi, sa apreciez ceea ce am, sa ma inconjur de oameni buni si deosebiti; 

Am fost la Opera acum cateva zile, pentru prima data in viata, spre rusinea mea :) ; am vazut Don Quijote, de fapt, spectacol de balet, mi-a placut si, bine-nteles, mai vreau !

Am fost in Turcia, un infotrip deosebit, Bodrum, Fethiye, Marmaris, Kusadasi, cu cei de la Tez Tour, i-am cunoscut altfel, am stat de vorba si am vizitat hoteluri exceptionale; Cel mai mult mi-a placut (de fapt, mi s-a lipit de suflet :)) zona Fethiye+Oludeniz si-mi doresc sa revin, si in calitate de turist :); 


26 mai 2012

Campanie Electorala

E campanie electorala; o simt pe viu, desi pana acum am trecut relaxata pe langa cele cateva panouri colorate ale unui contracandidat al primarului actual, o avocata, in mov(o avea legatura cu flacara violet ?!); de ceva vreme, se lucreaza intens la Piatra Neamt, se asfalteaza, se peticeste, se lucreaza non stop la cele cateva proiecte aflate in derulare, un pod peste Cuiejdi, un pietonal, o zona cultural-istorica de reabilitat, etc....s-au pus flori, pe marginea drumului, ghivece cu petunii, foarte frumoase, ce-i drept, doar ma intreb cat o sa stea pe acolo.....

Astazi, insa, e altceva....agentia noastra este in punctul 0 al orasului, la Casa de Cultura....astfel incat de dimineata, cand am venit la munca, am avut surpriza sa constat ca a "crescut" o scena peste noapte, pe esplanada casei de cultura, adica chiar in fata agentiei, noroc ca mi-au lasat usa libera :)) ; e mare manifestatie mare a aliantei USL, se pare ca vor veni  Crin Antonescu, Victor Ponta & comp ; Deocamdata avem multa culoare(esarfe galbene si rosii), oameni imbracati la 4 ace, multa inghesuiala si muuulta galagie, multi gura casca si mai ales, muzica la maxim in boxe :) ; partea buna e ca astazi am program scurt :)

20 mai 2012

Bucurati-va de VIATA !!!

O poveste de viata care, pe mine, m-a impresionat si m-a pus pe ganduri; o viata de om, curmata devreme, mai mult sau mai putin cunoscuta....astazi va invit sa cititi aceasta postare, scrisa de sotia lui Daniel Madalin Raduta...un mesaj profund, cu un titlu deosebit de sugestiv: BUCURATI-VA DE VIATA!!!

"Imbratisati viata si lasati-o sa va imbratiseze. Iubiti-o azi si maine, dar mai ales azi, pentru ca de ziua de maine nu sunteti siguri. Luati cu ambele maini ce va ofera si oferiti la randu-va. Pretuiti-o. Este cel mai minunat dar pe care il primim vreodata."

18 mai 2012

City-break Budapesta si Concert Andre Rieu







Concertul Andre Rieu la Budapesta a fost motivul pentru care am ales sa vizitam si Budapesta, un oras fermecator, relativ aproape, pe langa care am trecut de nenumarate ori, dar nu l-am vizitat niciodata; Dupa un drum lung si obositor, ne-am cazat intr-un apartament imens si elegant, situat la 2 minute de Opera; O data ajunsi, desi seara si ploaie, am iesit la plimbare, pentru a admira privelistea de vis pe care o ofera Dunarea noaptea, am pasit cu teama si uimire pe Podul cu lanturi din Budapesta, primul pod construit peste Dunare, intre anii 1838-1849; acesta face legatura permanenta dintre Buda si Pesta si gazduieste cel mai mare festival din timpul verii din oras, numit si “Vara pe Podul cu Lanturi”; 

Cele 2 zile si jumatate au fost insuficiente pentru a ne bucura de atmosfera frumoasa si romantica, de numeroasele obiective si atractii pe care acest oras le ofera; stradutele inguste si intime, curate, cafenelele presarate pe trotuare, florile din balcoane, cladirile impunatoare cu o arhitectura atat de diversa mi-au adus in minte Parisul de asta toamna; 

Am reusit sa vizitam, in periplul nostru, Parlamentul,(una dintre cele mai frumoase cladiri legislative din Europa, este construita in stil gotic renascentist, are 90 de statui pe exterior si 152 de statui in interior, avand lungimea de 268 de metri si latimea de 123 de metri. Casa scarii este impodobita cu fresce de Karoly Lotz si sculpturi de Gyorgy Kiss), Dealul Gellert  si Citadela, de unde am avut privelistea asupra intregului oras( in fata Citadelei se gaseste statuia libertatii, ce comemoreaza eliberarea Ungariei de sub opresiunea nazista), Palatul Regal, Biserica Matthias, Bastionul Pescarului, Palatul Buda, Biserica Sf Stefan, cea mai mare biserica din Ungaria, constructia sa durand 50 de ani.
Catedrala, care are exact aceeasi inaltime ca Parlamentul - 96 m, adaposteste mana mumificata a Sfantului Stefan, primul rege crestin al Ungariei. si poate adaposti cca 7000 oameni. O perspectiva superba asupra orasului se obtine din cupola bisericii. 

"Cireasa de pe tort" a acestui weekend a fost concertul sustinut de Andre Rieu si orchestra sa, la sala  Papp László Sportaréna; imi place mult Andre Rieu. Am urmarit pe internet concertele lui, ascult ori de cate ori am ocazia, dar sa fiu acolo, in sala plina cu romani si sa il ascult pe viu...a fost un vis :);
Sala uriasă, care gazduieste competitii sportive, congrese, concerte, este una dintre cele mai mari sali polivalente din Europa. La concertul lui Andre Rieu  din data de 4 mai au fost în jur de 10.000 de spectatori, dintre care trei sferturi romani; Concertul a fost unul vesel, antrenant, s-a dansat si s-a aplaudat indelung; mare parte a timpului, Andre Rieu a vorbit in germana, la un moment dat a vrut sa stie de unde sunt spectatorii; a ramas surprins cand a vazut ca 3 sferturi din sala au raspuns ca sunt din Romania!!! In acest moment a spus: "deci e cazul sa vin si la Bucuresti...anul acesta nu mai am cum, dar la anul, va promit, voi veni la Bucuresti!!"; eu, abia astept..... Concertul a durat trei ore. 
Nu am destule cuvinte sa va spun cum a fost...am ras, am plans, mi s-a facut pielea de gaina....muzica de vis, Andre Rieu exceptional, in verva, amuzant, grav pe ici pe colo, neobosit....multi invitati, deosebiti....a fost minunat, trei ore de bucurie, la sfarsit, nimeni nu voia sa mai plece spre casa, in miez de noapte......
Momentul care mi-a placut mie cel mai mult a fost Bolero, de Ravel.